Mexic

De la Wikipedia, enciclopedia libera

Mexic
Mexico (spaniola) Estados Unidos Mexicanos (spaniola) Mexika Sentik Wexteyowalko (nahuatl) Mexko (nahuatl)
Drapelul Mexicului Stema Mexicului
Deviza: Derecho ajeno es la paz
Imn: Himno Nacional Mexicano
Geografie
Suprafata
- totala	1.972.550 km2 (locul 14)
Cel mai inalt punct	Citlaltepetl[*][[Citlaltepetl (highest mountain and volcano in Mexico)| ]] (5.610 m)
Cel mai jos punct	Laguna Salada[*][[Laguna Salada (lake in Mexico)| ]] (-10 m)
Cel mai mare oras	Ciudad de Mexico
Vecini	Guatemala Belize Statele Unite ale Americii
Fus orar	UTC-8 la -5
Ora de vara	UTC-7 la -5
Populatie
Densitate	66 loc/km2
- Estimare 2017	124.777.324
Limbi oficiale	spaniola
Etnonim	Mexican
Guvernare
Sistem politic	Republica prezidentiala
Presedinte	Claudia Sheinbaum
Legislativ	Congresul Uniunii
Camere	Senate of the Republic(d) Chamber of Deputies(d)
Capitala	Ciudad de Mexico
Istorie
Formare Independenta fata de Spania
declarata	16 septembrie 1810
recunoscuta	28 decembrie 1836
Constitutia actuala	5 februarie 1917
Economie
PIB (PPC)
PIB (nominal)	2021
- Total	1.272.838.810.896 $[4]
Gini (2018)	45.4 (ridicat)
IDU (2013)	V 0.756 (ridicat) (locul 71)
Moneda	Pesos (MXN)
Coduri si identificatori
Cod CIO	MEX
Cod mobil	334
Prefix telefonic	+52
ISO 3166-2	MX[5]
Domeniu Internet	.mx
Prezenta online
cont X cont Instagram Foursquare City Guide Mexico hasthtag YouTube handle
Modifica date / text

Mexic (Mexico in spaniola) este o tara situata in America de Nord, marginita la nord cu Statele Unite ale Americii, iar la sud cu Belize si Guatemala. Este cea mai nordica tara hispanica din America Latina si cea mai populata tara vorbitoare de limba spaniola din lume. Intrucat Mexic este de fapt o republica federala, numele oficial complet este Statele Unite Mexicane (Estados Unidos Mexicanos). Tara este frecvent numita Republica Mexicana (Republica Mexicana), dar si simplu Mexic, desi nu acestea sunt titlurile recunoscute oficial.

Dupa independenta, Mexicul s-a confruntat cu tulburari politice si socio-economice. Invazia Statelor Unite in timpul Razboiului Mexicano-American din 1848 a rezultat in pierderi teritoriale semnificative. Reformele liberale introduse in Constitutia din 1857 au provocat conflicte interne, inclusiv interventia franceza si stabilirea unui Imperiu, contracarata de rezistenta republicana condusa de Benito Juarez. La sfarsitul secolului al XIX-lea a aparut dictatura lui Porfirio Diaz, declansand Revolutia Mexicana in 1910, care a condus la schimbari profunde, inclusiv Constitutia din 1917. Guvernarea ulterioara prin succesiunea de presedinti, adesea fosti generali de razboi, a persistat pana la aparitia Partidului Revolutionar Institutional (PRI) in 1929. Sub conducerea PRI timp de 70 de ani, Mexicul a experimentat o crestere economica semnificativa, dar a intampinat si probleme legate de represiune si frauda electorala.

Mexicul are a 15-a cea mai mare economie din lume dupa PIB nominal si a 11-a cea mai mare dupa PIB ajustat la paritatea puterii de cumparare, Statele Unite fiind principalul partener economic. Ca tara nou industrializata si in curs de dezvoltare, clasandu-se pe locul 86 in Indicele de Dezvoltare Umana, economia si populatia sa mari, influenta culturala si democratizarea constanta fac din Mexic o putere regionala si de nivel intermediar. Mexic se claseaza pe primul loc in America si pe locul sapte in lume dupa numarul de situri din Patrimoniul Mondial UNESCO. Este, de asemenea, una dintre cele 17 tari megadiverse din lume, ocupand locul cinci in biodiversitatea naturala. Mexic este membru al Organizatiei Natiunilor Unite, G20, Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), forumului de Cooperare Economica Asia-Pacific, Organizatiei Statelor Americane, Comunitatii Statelor Americane si Caraibelor, si Organizatiei Statelor Ibero-Americane.

Mexihco este termenul in limba Nahuatl pentru inima imperiului Aztec, respectiv Valea Mexicului si teritoriile inconjuratoare, cu locuitorii sai cunoscuti sub numele de Mexica. Se crede in general ca toponimul pentru vale a fost originea etnonimului primar pentru Tripla Alianta Azteca, dar s-ar putea sa fie si invers. In perioada coloniala (1521-1821), Mexicul era cunoscut sub numele de Noua Spanie. In secolul al XVIII-lea, aceasta regiune centrala a devenit Intendentia Mexicului, in timpul reorganizarii imperiului. Dupa ce Noua Spanie si-a obtinut independenta de la Imperiul Spaniol in 1821 si a devenit un stat suveran, teritoriul a devenit cunoscut sub numele de Statul Mexic, tara noua fiind denumita dupa capitala sa: Ciudad de Mexico. Numele oficial al tarii s-a schimbat odata cu forma de guvernare. Declaratia de independenta semnata la 6 noiembrie 1813 de catre deputatii Congresului din Anahuac.

Etnonimul mexican a fost folosit in limba spaniola de la contactul dintre europeni si americani in moduri diferite. Pentru Spania secolului al XVI-lea, mexicanii au fost locuitorii din Mexic-Tenochtitlan, vorbitori ai limbii nahuatl. In perioada coloniala unii creoli si spanioli rezidenti in Noua Spanie au folosit etnonimul pentru a se referi la ei insisi.^[6] Liderii Razboiului de Independenta ezitau ca numele tarii sa fie ca si numele locuitorilor sai. Conform Planului de la Iguala, tara va adopta in cele din urma numele de Mexic si a locuitorilor sai mexicani. Mexico este un toponim de origine nahuatl a carei semnificatie este discutabila. Toponimul deriva din cuvantul nahuatl Mexihco [me:Si?ko], care desemna capitala mexicanilor. Dupa Bernardino de Sahagun, cuvantul semnifica Ombilicul lunii^[7], ipoteza care apoi a fost indata preluata de Cecilio Robelo, Alfonso Caso si Gutierre Tibon si devenit popular prin carti gratuite.

Cele mai vechi artefacte umane din Mexic sunt fragmente de unelte de piatra gasite langa urme de foc de tabara in Valea Mexicului si sunt datate in jurul anului 10.000 i.Hr. Mexicul este locul unde a avut loc domesticirea porumbului, rosiei si fasolei. In perioadele urmatoare, cultivarea porumbului si trasaturile culturale, cum ar fi un complex mitologic si religios, au fost raspandite de culturile mexicane in restul zonei culturale mesoamericane. In aceasta perioada, satele au devenit mai dense in ceea ce priveste populatia, devenind stratificate social cu o clasa de mestesugari. Cei mai puternici conducatori aveau putere religioasa si politica.^[8]

Cea mai veche civilizatie complexa din Mexic a fost cultura Olmec, care a fost datata incepand cu aproximativ 1500 i.Hr. Trasaturile culturale ale olmecilor s-au raspandit in Mexic catre alte culturi. Perioada formativa a marcat raspandirea traditiilor religioase si simbolice distincte, precum si a complexelor artistice si arhitecturale. In perioada preclasica ulterioara, civilizatiile Maya si Zapotec au dezvoltat centre complexe la Calakmul si, respectiv, la Monte Alban. In aceasta perioada au fost dezvoltate primele sisteme de scriere mesoamericane adevarate in culturile Epi-Olmec si Zapotec. Traditia scrisului mesoamerican a atins apogeul in scriptul hieroglific clasic al Mayasilor. Primele istorii scrise dateaza din aceasta perioada. Traditia scrisului a fost importanta dupa cucerirea spaniola din 1521.

In Mexicul Central, apogeul perioadei clasice a fost marcat de ascensiunea Teotihuacanului, care a format un imperiu militar si comercial. Teotihuacanul, cu o populatie de peste 150.000 de oameni, avea unele dintre cele mai mari structuri piramidale din Americile pre-columbiene. Dupa prabusirea Teotihuacanului in jurul anului 600 d.Hr., a urmat o competitie intre mai multe centre politice importante din Mexicul Central, precum Xochicalco si Cholula. In aceasta perioada, in timpul Epocii Epi-Clasice, popoarele Nahua au inceput sa se mute spre sud in Mesoamerica dinspre nord si au devenit dominant politice si cultural in Mexicul Central, inlocuind vorbitorii de limbi Oto-Manguean. In timpul erei post-clasice timpurii (aprox. 1000-1519 CE), Mexicul Central a fost dominat de cultura Toltec, Oaxaca de cultura Mixtec, iar zona lowland Maya avea centre importante la Chichen Itza si Mayapan.^[9]

Chiar daca Imperiul Spaniol stabilise colonii in Caraibe incepand cu anul 1493, abia in a doua jumatate a secolului al XVI-lea au inceput sa exploreze coasta estica a Mexicului. Spaniolii au aflat pentru prima data despre Mexic in timpul expeditiei lui Juan de Grijalva din 1518. Cucerirea spaniola a Imperiului Aztec a inceput in februarie 1519, cand Hernan Cortes a fondat orasul spaniol Veracruz. Capturarea Tenochtitlanului in 1521 si infiintarea imediata a capitalei spaniole Ciudad de Mexico pe ruinele acestuia a fost inceputul unei perioade coloniale de 300 de ani in care Mexicul a fost cunoscut sub numele de Nueva Espana (Noua Spanie). Doi factori au facut din Mexic o bijuterie in Imperiul Spaniol: existenta unor populatii mesoamericane mari, ierarhizate, care ofereau tribut si presta munca obligatorie, si descoperirea unor depozite vaste de argint in nordul Mexicului.^[10]

Regatul Noii Spanii a fost creat din resturile imperiului Aztec. Cei doi piloni ai dominatiei spaniole au fost Statul si Biserica Romano-Catolica, ambele sub autoritatea coroanei spaniole. In 1493, papa a acordat puteri extinse monarhiei spaniole pentru imperiul sau de peste mari, cu conditia ca coroana sa raspandeasca crestinismul in noile sale teritorii. In 1524, regele Carol I a creat Consiliul Indiilor, cu sediul in Spania, pentru a supraveghea puterea statala in teritoriile sale de peste mari; in Noua Spanie, coroana a stabilit un inalt tribunal in Ciudad de Mexico, Real Audiencia ('audienta regala' sau 'tribunal regal'), iar apoi in 1535 a creat Viceregatul Noii Spanii. Viceregele era oficialul cel mai inalt al Statului. In sfera religioasa, dioceza Mexicului a fost creata in 1530 si ridicata la rangul de Arhiepiscopie a Mexicului in 1546, cu arhiepiscopul ca sef al ierarhiei eclesiastice. Spaniola castiliana era limba stapanilor. Credinta catolica era singura permisa, iar cei care nu erau catolici si catolicii (cu exceptia indienilor) care detineau opinii neortodoxe erau supusi Inchizitiei Mexicane, infiintata in 1571.

Fortele militare spaniole, uneori insotite de aliati nativi, au condus expeditii pentru a cuceri teritorii sau pentru a reprima rebeliuni pe parcursul erei coloniale. Revoltele amerindiene remarcabile din nordul slab populat al Noii Spanii includ Razboiul Chichimec (1576-1606), Revolta Tepehuan (1616-1620), si Revolta Pueblo (1680), revolta Tzeltal din 1712 fiind o revolta regionala a mayasilor. Cele mai multe rebeliuni au fost de scara mica si locale, nereprezentand o amenintare majora pentru elitele conducatoare. Pentru a proteja Mexicul de atacurile piratilor englezi, francezi si olandezi si pentru a proteja monopolul de venit al Coroanei, doar doua porturi erau deschise comertului extern--Veracruzul pe Atlantic (conectat cu Spania) si Acapulco pe Pacific (conectat cu Filipinele). Printre cele mai cunoscute atacuri ale piratilor se numara Jefuirea Campechei din 1663 si Atacul de la Veracruz din 1683. Mai multa preocupare pentru coroana era invazia straina, mai ales dupa ce Marea Britanie a capturat in 1762 porturile spaniole din Havana si Manila in Razboiul de Sapte Ani. S-a creat o armata permanenta, s-au intarit fortificatiile de coasta si s-au extins presidiile si misiunile nordice in Alta California.^[11]

Tulburarile din Imperiul Spaniol care au dus la independenta majoritatii teritoriilor sale din Lumea Noua au fost cauzate de invazia lui Napoleon Bonaparte in Spania in 1808. In Mexic, elitele argumentau ca suveranitatea revine acum "poporului" si ca consiliile orasenesti (cabildos) erau cele mai reprezentative organe. La 16 septembrie 1810, preotul secular Miguel Hidalgo y Costilla a declarat impotriva "guvernului rau" in micul oras Dolores, Guanajuato. Acest eveniment, cunoscut sub numele de Strigatul de la Dolores (Grito de Dolores), este comemorat in fiecare an, la 16 septembrie, ca ziua independentei Mexicului. Hidalgo si cativa dintre soldatii sai au fost in cele din urma capturati.

Primii 35 de ani dupa independenta Mexicului au fost marcati de instabilitate politica si transformarea statului mexican dintr-o monarhie trecatoare intr-o republica federata fragila. Au avut loc lovituri de stat militare, invazii straine, conflict ideologic intre Conservatori si Liberali si stagnare economica. Catolicismul a ramas singura credinta religioasa permisa, iar Biserica Catolica, ca institutie, si-a mentinut privilegiile speciale, prestigiul si proprietatea, fiind un bastion al Conservatorismului. Armata, o alta institutie dominata de Conservatori, si-a mentinut, de asemenea, privilegiile. Fostul General al Armatei Regale, Agustin de Iturbide, a devenit regent, in timp ce Mexicul proaspat independent cauta un monarh constitutional din Europa. Cand niciun membru al unei case regale europene nu a dorit pozitia, Iturbide insusi a fost declarat Imparatul Agustin I. Statele Unite a fost prima tara care a recunoscut independenta Mexicului, trimitand un ambasador la curte si transmitand un mesaj catre Europa prin Doctrina Monroe sa nu intervina in Mexic. Domnia imparatului a fost scurta (1822-1823) si a fost rasturnat de ofiteri de armata in Planul de la Casa Mata.^[12]

Dupa abdicarea fortata a monarhului, America Centrala si Chiapas au parasit uniunea pentru a forma Republica Federala a Americii Centrale. In 1824, a fost promulgata o constitutie a unei republici federale si a fost infiintata Prima Republica Mexicana. Fostul general insurgent Guadalupe Victoria a devenit primul presedinte al republicii -- primul dintr-o serie de multi generali de armata care au detinut presedintia.

In anul 1829, fostul general insurgent liberal Vicente Guerrero, semnatar al Planului Iguala care a dus la independenta, a devenit presedinte prin alegeri contestate. Pe durata scurtului sau mandat in functie, din aprilie pana in decembrie 1829, el a abolit sclavia. Ca un om de origine modesta, de rasa mixta, Guerrero era privit de elitele politice albe ca un strain. Vicepresedintele sau conservator, fostul general royalist Anastasio Bustamante, a condus o lovitura de stat impotriva lui, iar Guerrero a fost asasinat in mod judicial. A existat o lupta constanta intre liberali (cunoscuti si sub numele de federalisti), care erau sustinatori ai unei forme federale de guvernare descentralizata, si rivalii lor politici, conservatorii (cunoscuti si sub numele de centralisti), care propuneau o forma de guvernare ierarhica.^[13]

Capacitatea Mexicului de a-si mentine independenta si de a stabili un guvern viabil era pusa sub semnul intrebarii. Spania a incercat sa-si recucereasca fosta colonie in anii 1820, dar in cele din urma i-a recunoscut independenta. Franta a incercat sa-si recupereze pierderile pe care le pretindea pentru cetatenii sai in timpul tulburarilor din Mexic si a blocat coasta Golfului Mexic in timpul asa-numitului Razboi al Pastelui din 1838-1839. Generalul Antonio Lopez de Santa Anna a devenit un erou national datorita rolului sau in ambele conflicte,

Mexicul s-a confruntat si cu grupuri indigene care controlau teritorii pe care Mexicul le revendica in nord. De exemplu, Comanche controlau un teritoriu vast in centrul si nordul Texasului, slab populat. Guvernul mexican a incurajat imigratia anglo-americana in Texasul de azi, o regiune care se invecina cu Statele Unite. Conform legii, Mexicul era o tara catolica; anglo-americanii erau in principal vorbitori de engleza protestanti din sudul Statelor Unite. Unii si-au adus sclavii negri, ceea ce, dupa 1829, contravenea legii mexicane. In 1835, Santa Anna a cautat sa centralizeze guvernarea in Mexic, suspendand constitutia din 1824 si promulgand Cele Sapte Legi, care ii conferiau puterea. Drept urmare, razboiul civil s-a raspandit in intreaga tara. Trei noi guverne si-au declarat independenta: Republica Texas, Republica Rio Grande si Republica Yucatan. Cea mai mare lovitura pentru Mexic a fost invazia americana din 1846 in Razboiul Mexicano-American. Mexicul a pierdut o mare parte din teritoriul sau nordic slab populat, lucru confirmat prin Tratatul de la Guadalupe Hidalgo din 1848. In ciuda acestei pierderi dezastruoase, Santa Anna a revenit la presedintie inainte de a fi rasturnat si exilat in Revolutia Liberala de la Ayutla.^[14]

Rasturnarea lui Santa Anna si instaurarea unui guvern civil de catre liberali le-au permis acestora sa adopte legi pe care le considerau vitale pentru dezvoltarea economica a Mexicului. Reforma Liberala a incercat sa modernizeze economia si institutiile Mexicului pe principii liberale. Ei au promulgat o noua Constitutie in 1857, separand Biserica de Stat, eliminand privilegiile speciale ale Bisericii si armatei, impunand vanzarea proprietatilor detinute de Biserica si vanzarea terenurilor comunitatilor indigene si secularizand educatia. Conservatorii s-au revoltat, declansand un razboi civil intre guvernele liberale si conservatoare rivale (1858-1861).

Liberalii au invins armata conservatoare pe campul de lupta, dar conservatorii au cautat o alta solutie pentru a obtine puterea prin interventia straina a francezilor. Conservatorii mexicani i-au cerut imparatului Napoleon al III-lea sa plaseze un monarh european ca sef de stat in Mexic. Armata franceza a invins armata mexicana si l-a instalat pe Maximilian de Habsburg pe tronul nou infiintat al Mexicului, sustinut de conservatorii mexicani si sprijinit de armata franceza. Republica liberala condusa de Benito Juarez era practic un guvern in exil intern, dar odata cu sfarsitul razboiului civil in SUA in aprilie 1865, acel guvern a inceput sa sprijine Republica Mexicana. Doi ani mai tarziu, armata franceza si-a retras sprijinul, dar Maximilian a ramas in Mexic. Fortele republicane l-au capturat si a fost executat.

Conservatorii nu au fost doar invinsi militar, ci si discreditati politic pentru colaborarea lor cu invadatorii francezi. Liberalismul a devenit sinonim cu patriotismul. Armata mexicana, care avea radacinile in armata regala coloniala si apoi in armata primei republici, a fost distrusa. Noi lideri militari au aparut din Razboiul de Reforma si conflictul cu francezii, cel mai notabil fiind Porfirio Diaz, un erou al bataliei de la Cinco de Mayo, care acum cauta puterea civila. Juarez a castigat realegerea in 1867, dar a fost contestat de Diaz. Diaz a declansat apoi o rebeliune, fiind infrant de Juarez. Dupa ce a castigat realegerea, Juarez a murit in functie in iulie 1872, iar liberalul Sebastian Lerdo de Tejada a devenit presedinte, declarand o "religie de stat" pentru statul de drept. Cand Lerdo a candidat pentru realegere, Diaz s-a revoltat impotriva presedintelui civil, emitand Planul de la Tuxtepec. Diaz a avut mai mult sprijin si a purtat un razboi de gherila impotriva lui Lerdo. La un pas de victoria lui Diaz pe campul de lupta, Lerdo a fugit din functie in exil.

Dupa problemele din Mexic din perioada 1810-1876, domnia de 35 de ani a generalului liberal Porfirio Diaz (r.1876-1911) a permis Mexicului sa se modernizeze rapid intr-o perioada caracterizata ca fiind una de "ordine si progres". Perioada Porfiriato a fost caracterizata de stabilitate si crestere economica, investitii si influente straine semnificative, extinderea retelei de cai ferate si telecomunicatii, precum si investitii in arte si stiinte.

Diaz a guvernat cu un grup de consilieri care au devenit cunoscuti sub numele de cientificos ('oamenii de stiinta'). Cel mai influent cientifico a fost Secretarul de Finante Jose Yves Limantour. Regimul porfirian a fost influentat de pozitivism. Ei au respins teologia si idealismul in favoarea aplicarii metodelor stiintifice pentru dezvoltarea nationala. Un aspect integral al proiectului liberal a fost educatia laica. Guvernul Diaz a dus un conflict prelungit impotriva Yaqui, care a culminat cu relocarea fortata a mii de Yaqui in Yucatan si Oaxaca. Pe masura ce se apropia centenarul independentei, Diaz a dat un interviu in care a spus ca nu va candida la alegerile din 1910, cand ar fi avut 80 de ani. Opozitia politica fusese suprimata si existau putine cai pentru o noua generatie de lideri. Dar anuntul sau a declansat o frenezie de activitate politica, inclusiv candidatura improbabila a unui urmas al unei familii bogate de proprietari de pamant, Francisco I. Madero. Madero a castigat un sprijin politic surprinzator cand Diaz s-a razgandit si a candidat in alegeri, inchizandu-l pe Madero.

Revolutia mexicana a fost un conflict de un deceniu. A inceput cu revolte impotriva presedintelui Diaz dupa alegerile frauduloase din 1910, demisia acestuia in mai 1911, demobilizarea fortelor rebele si o presedintie interimara a unui membru al vechii garzi, si alegerea democratica a unui proprietar bogat de terenuri, Francisco I. Madero, in toamna anului 1911. In februarie 1913, o lovitura de stat militara a rasturnat guvernul lui Madero, cu sprijinul Statelor Unite, rezultand in asasinarea lui Madero de catre agentii generalului armatei federale Victoriano Huerta. O coalitie de forte anti-Huerta din nord, armata constitutionala condusa de guvernatorul din Coahuila, Venustiano Carranza, si o armata taraneasca din sud sub conducerea lui Emiliano Zapata au invins armata federala.^[15]

In 1914, acea armata a fost dizolvata ca institutie, ramanand doar fortele revolutionare. Dupa victoria revolutionarilor impotriva lui Huerta, acestia au incercat sa negocieze o solutie politica pasnica, dar coalitia s-a destramat, aruncand din nou Mexicul intr-un razboi civil. Generalul constitutionalist Pancho Villa, comandantul Diviziei Nordului, s-a separat de Carranza si s-a aliat cu Zapata. Cel mai bun general al lui Carranza, Alvaro Obregon, l-a invins pe Villa, fostul sau camarad de arme, in batalia de la Celaya din 1915, iar fortele nordice ale lui Villa s-au risipit. Fortele lui Zapata din sud au revenit la razboiul de gherila.

In 1916, invingatorii s-au intalnit la o conventie constitutionala pentru a redacta Constitutia din 1917, care a fost ratificata in februarie 1917. Constitutia a dat guvernului puterea de a expropria resurse, inclusiv pamant, a acordat drepturi muncitorilor si a intarit prevederile anticlericale ale Constitutiei din 1857. Cu amendamente, aceasta ramane documentul de baza al Mexicului. Se estimeaza ca razboiul a ucis 900.000 din populatia de 15 milioane din 1910. Desi deseori vazuta ca un conflict intern, revolutia a avut elemente internationale semnificative. In timpul Revolutiei, administratia republicana a SUA condusa de Taft a sustinut lovitura de stat a lui Huerta impotriva lui Madero, dar cand democratul Woodrow Wilson a fost inaugurat ca presedinte in martie 1913, Wilson a refuzat sa recunoasca regimul lui Huerta si a permis vanzarile de arme catre constitutionalisti. Wilson a ordonat trupelor militare sa ocupe portul strategic Veracruz in 1914.

Dupa ce Pancho Villa a fost invins de fortele revolutionare in 1915, el a condus un raid de incursiune in Columbus, New Mexico, determinand SUA sa trimita 10.000 de soldati condusi de generalul John J. Pershing intr-o incercare nereusita de a-l captura pe Villa. Carranza s-a opus prezentei trupelor americane in nordul Mexicului. Fortele expeditionare s-au retras cand SUA a intrat in Primul Razboi Mondial. Germania a incercat sa determine Mexicul sa se alieze cu ea, trimitand un telegrama codificata in 1917 pentru a incita razboiul intre SUA si Mexic, cu scopul ca Mexicul sa recupereze teritoriul pierdut in Razboiul Mexicano-American. Mexicul a ramas neutru in conflict.

Consolidandu-si puterea, presedintele Carranza l-a asasinat pe liderul taranimii Emiliano Zapata in 1919. Carranza a castigat sprijinul taranilor in timpul Revolutiei, dar odata ajuns la putere a facut putine lucruri pentru a institui reforma agrara, care motivase multi oameni sa lupte in Revolutie. De fapt, Carranza a returnat unele terenuri confiscate proprietarilor lor initiali. Cel mai bun general al presedintelui Carranza, Obregon, a servit pentru scurt timp in administratia sa, dar s-a intors in statul sau natal Sonora pentru a se pozitiona pentru a candida la alegerile prezidentiale din 1920. Deoarece Carranza nu putea candida pentru realegere, a ales un civil, un politician si revolutionar neimportant sa il urmeze la presedintie, intentionand sa ramana puterea din spatele presedintiei. Obregon si alti doi generali revolutionari din Sonora au elaborat Planul de la Agua Prieta, rasturnandu-l pe Carranza, care a murit fugind din Mexico City in 1920. Generalul Adolfo de la Huerta a devenit presedinte interimar, urmat de alegerea generalului Alvaro Obregon.

Primul sfert de secol al perioadei post-revolutionare (1920-1946) a fost caracterizat de generali revolutionari care au servit ca presedinti ai Mexicului, inclusiv Alvaro Obregon (1920-24), Plutarco Elias Calles (1924-28), Lazaro Cardenas (1934-40) si Manuel Avila Camacho (1940-46). Proiectul post-revolutionar al guvernului mexican a urmarit sa aduca ordine in tara, sa puna capat interventiei militare in politica si sa creeze organizatii pentru grupurile de interese. Muncitorii, taranii, angajatii urbani de birou si chiar armata pentru o scurta perioada au fost incorporati ca sectoare ale partidului unic care a dominat politica mexicana de la fondarea sa in 1929. Obregon a initiat reforma agrara si a consolidat puterea muncii organizate. A obtinut recunoasterea din partea Statelor Unite si a facut pasi pentru a rezolva revendicarile companiilor si persoanelor care si-au pierdut proprietatile in timpul Revolutiei. L-a impus pe fostul sau coleg revolutionar sonoran, Calles, ca succesor al sau, provocand o revolta militara nereusita. Ca presedinte, Calles a provocat un conflict major cu Biserica Catolica si cu armatele de gherila catolice cand a aplicat strict articolele anticlericale ale Constitutiei din 1917. Conflictul dintre Biserica si Stat a fost mediat si incheiat cu ajutorul ambasadorului SUA in Mexic si s-a incheiat cu un acord intre partile in conflict. Desi constitutia interzicea realegerea presedintelui, Obregon dorea sa candideze din nou si constitutia a fost amendata pentru a permite realegerea neconsecutiva. Obregon a castigat alegerile din 1928, dar a fost asasinat de un fanatic catolic, provocand o criza politica de succesiune. Calles nu putea deveni din nou presedinte, deoarece tocmai isi incheiase mandatul. El a cautat sa stabileasca o structura pentru a gestiona succesiunea prezidentiala, fondand partidul care avea sa domine Mexicul pana la sfarsitul secolului XX.^[16]

Desi nu a detinut presedintia, Calles a ramas o figura politica cheie in perioada cunoscuta sub numele de Maximato (1929-1934). Maximato s-a incheiat in timpul presedintiei lui Lazaro Cardenas, care l-a expulzat pe Calles din tara si a implementat numeroase reforme economice si sociale. Acestea au inclus exproprierea petrolului mexican in martie 1938, care a nationalizat compania petroliera americano-anglo-olandeza cunoscuta sub numele de Mexican Eagle Petroleum Company. Aceasta miscare a dus la crearea companiei petroliere de stat mexicane Pemex. Aceasta a provocat o criza diplomatica cu tarile ale caror cetateni si-au pierdut afacerile din cauza masurii radicale a lui Cardenas, dar de atunci compania a jucat un rol important in dezvoltarea economica a Mexicului. Succesorul lui Cardenas, Manuel Avila Camacho (1940-1946) a fost mai moderat, iar relatiile dintre SUA si Mexic s-au imbunatatit considerabil in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand Mexicul a fost un aliat semnificativ, oferind forta de munca si materiale pentru a sprijini efortul de razboi. Incepand cu 1946, odata cu alegerea lui Miguel Aleman, primul presedinte civil din perioada post-revolutionara, Mexicul a demarat un program agresiv de dezvoltare economica, cunoscut sub numele de miracolul mexican, caracterizat prin industrializare, urbanizare si cresterea inegalitatii in Mexic intre zonele urbane si rurale. Revolutia Verde, o miscare tehnologica care a dus la o crestere semnificativa a productiei agricole la nivel mondial, a inceput in Valea Yaqui din Sonora la mijlocul secolului XX.

Cu o crestere economica robusta, Mexicul a cautat sa o prezinte lumii gazduind Jocurile Olimpice de vara din 1968. Guvernul a investit resurse uriase in construirea de noi facilitati, provocand neliniste politica in randul studentilor universitari. Demonstratiile in centrul orasului Mexico City au continuat saptamani intregi inainte de deschiderea planificata a jocurilor, cu guvernul lui Gustavo Diaz Ordaz reprimand dur protestele. Culminarea a fost masacrul de la Tlatelolco, in care au fost ucisi aproximativ 300 de protestatari conform estimarilor conservatoare si poate chiar pana la 800. Desi economia a continuat sa prospere pentru unii, inegalitatea sociala a ramas un factor de nemultumire. Guvernarea PRI a devenit din ce in ce mai autoritara si uneori opresiva, in ceea ce este acum cunoscut sub numele de Razboiul Murdar Mexican.

Luis Echeverria a fost ales presedinte in anul 1970. Guvernul sau a trebuit sa faca fata neincrederii mexicanilor si problemelor economice in crestere. El a instituit reforme electorale.

In anii 1980, au aparut primele fisuri in dominatia politica completa a PRI. In Baja California, candidatul PAN a fost ales guvernator. Cand De la Madrid l-a ales pe Carlos Salinas de Gortari drept candidat pentru PRI si, prin urmare, viitor presedinte, Cuauhtemoc Cardenas, fiul fostului presedinte Lazaro Cardenas, a rupt legaturile cu PRI si l-a provocat pe Salinas in alegerile din 1988. In 1988 a avut loc o frauda electorala masiva, rezultatele aratand ca Salinas a castigat alegerile cu cel mai mic procentaj inregistrat vreodata. Au avut loc proteste masive in Mexico City impotriva alegerilor furate. Salinas a depus juramantul de presedinte pe 1 decembrie 1988. In 1990, PRI a fost descris in mod faimos de Mario Vargas Llosa ca ,,dictatura perfecta", dar pana atunci au existat provocari majore la hegemonia PRI.

Salinas a demarat un program de reforme neoliberale care au fixat rata de schimb a peso-ului, au controlat inflatia, au deschis Mexicul pentru investitii straine si au inceput discutii cu SUA si Canada pentru a se alatura acordului lor de liber schimb. Pentru a face acest lucru, Constitutia din 1917 a fost modificata in mai multe moduri importante. Articolul 27, care permitea guvernului sa exproprieze resurse naturale si sa distribuie terenuri, a fost modificat pentru a pune capat reformei agrare si pentru a garanta drepturile de proprietate ale proprietarilor privati. Articolele anticlericale care reduceau la tacere institutiile religioase, in special Biserica Catolica, au fost modificate, iar Mexicul a restabilit relatiile diplomatice cu Sfantul Scaun. Semnarea Acordului de Liber Schimb Nord-American (NAFTA) a eliminat autonomia Mexicului asupra politicii comerciale. Acordul a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1994; in aceeasi zi, Armata Zapatista de Eliberare Nationala (EZLN) din Chiapas a inceput o rebeliune armata taraneasca impotriva guvernului federal, capturand cateva orase si aducand atentia mondiala asupra situatiei din Mexic. Conflictul armat a fost de scurta durata si a continuat ca o miscare de opozitie non-violenta impotriva neoliberalismului si globalizarii. In 1994, dupa asasinarea candidatului prezidential al PRI, Luis Donaldo Colosio, Salinas a fost succedat de candidatul PRI victorios Ernesto Zedillo. Salinas a lasat guvernul lui Zedillo sa se ocupe de criza peso-ului mexican, care a necesitat un ajutor de 50 de miliarde de dolari din partea FMI. Reformele macroeconomice majore au fost initiate de Zedillo, iar economia si-a revenit rapid, cresterea atingand aproape 7% pana la sfarsitul anului 1999.^[17]

In 2000, dupa 71 de ani, PRI a pierdut alegerile prezidentiale in fata lui Vicente Fox din opozitia conservatoare, Partidul Actiunii Nationale (PAN). La alegerile prezidentiale din 2006, Felipe Calderon de la PAN a fost declarat castigator, cu o marja foarte restransa (0,58%) fata de politicianul de stanga Andres Manuel Lopez Obrador din Partidul Revolutiei Democratice (PRD). Lopez Obrador a contestat insa alegerile si a promis sa creeze un "guvern alternativ".

Dupa doisprezece ani, in 2012, PRI a castigat din nou presedintia odata cu alegerea lui Enrique PenaNieto. Totusi, acesta a castigat cu o pluralitate de aproximativ 38% si nu a avut o majoritate legislativa.^[18]

Dupa ce a fondat noul partid politic MORENA, Andres Manuel Lopez Obrador a castigat alegerile prezidentiale din 2018 cu peste 50% din voturi. Coalitia sa politica, condusa de partidul sau de stanga fondat dupa alegerile din 2012, a inclus partide si politicieni din intreg spectrul politic. Coalitia a castigat, de asemenea, o majoritate in ambele camere ale congresului. Succesul sau este atribuit epuizarii sanselor celorlalte alternative politice puternice din tara, precum si adoptarii de catre politician a unui discurs moderat, axat pe conciliere.

Mexicul s-a confruntat cu rate ridicate ale criminalitatii, coruptie oficiala, narcotrafic si o economie stagnanta. Multe intreprinderi industriale de stat au fost privatizate incepand din anii 1990, prin reforme neoliberale, dar Pemex, compania petroliera de stat, este privatizata doar treptat, cu licente de explorare fiind emise. Intr-un efort impotriva coruptiei guvernamentale, fostul CEO al Pemex a fost arestat.

Desi au existat temeri de frauda electorala in alegerile prezidentiale din Mexic din 2018, rezultatele i-au dat un mandat lui AMLO. Andres Manuel Lopez Obrador a castigat o victorie zdrobitoare in alegerile prezidentiale din iulie 2018 si a devenit primul presedinte de stanga dupa decenii.^[19]

Din punct de vedere geografic, Mexic face parte din America centrala. Forma teritoriului este aproximativ triunghiulara, avand peste 3000 km de la extremitatea nord-vestica la cea sud-estica. Tara are granite cu Statele Unite ale Americii la nord si cu Belize si Guatemala la sud. Peninsula Baja California, cu o lungime de 1250 km, este situata in vestul tarii si formeaza Golful Californiei. In estul tarii este situat Golful Mexicului, format de cealalta peninsula mexicana, Yucatan.

Suprafata totala a Mexicului este de 1.972.550 km2 (761.606 mi2), ceea ce il face a 13-a cea mai mare tara din lume ca suprafata totala. Mexicul are linii de coasta la Oceanul Pacific si Golful California, precum si la Golful Mexic si Marea Caraibilor, ultimele doua facand parte din Oceanul Atlantic. De la cele mai indepartate puncte de uscat, Mexicul are o lungime de putin peste 3.219 km (2.000 mi). Mexicul are noua regiuni distincte: Baja California, Campiile de coasta ale Pacificului, Platoul Mexican, Sierra Madre Oriental, Sierra Madre Occidental, Cordillera Neo-Volcanica, Campia de coasta a Golfului, Inaltimile Sudice si Peninsula Yucatan. Desi Mexicul este mare, o mare parte din suprafata sa terestra nu este compatibila cu agricultura din cauza ariditatii, solului sau terenului. In 2018, se estimeaza ca 54,9% din teren este agricol; 11,8% este arabil; 1,4% este destinat culturilor permanente; 41,7% este pasune permanenta; si 33,3% este padure.^[20]

Mexicul este traversat de la nord la sud de doua lanturi montane cunoscute sub numele de Sierra Madre Oriental si Sierra Madre Occidental, care sunt extensii ale Muntilor Stancosi din nordul Americii de Nord. De la est la vest, in centrul tarii, se afla Cintura Vulcanica Trans-Mexicana, cunoscuta si sub numele de Sierra Nevada. Un al patrulea lant muntos, Sierra Madre del Sur, se intinde de la Michoacan la Oaxaca. Astfel, majoritatea teritoriilor centrale si nordice ale Mexicului se afla la altitudini mari, iar cele mai inalte elevatii se gasesc in Cintura Vulcanica Trans-Mexicana: Pico de Orizaba (5.700 m sau 18.701 ft), Popocatepetl (5.462 m sau 17.920 ft), Iztaccihuatl (5.286 m sau 17.343 ft) si Nevado de Toluca (4.577 m sau 15.016 ft). Trei aglomeratii urbane majore sunt situate in vaile dintre aceste patru elevatii: Toluca, Zona Metropolitana a Orasului Mexico si Puebla.

O caracteristica geologica importanta a peninsulei Yucatan este craterul Chicxulub. Consensul stiintific este ca impactorul Chicxulub a fost responsabil pentru evenimentul de extinctie Cretacic-Paleogen. Mexicul este supus unui numar de riscuri naturale, inclusiv uragane pe ambele coaste, tsunamiuri pe coasta Pacificului si vulcanism.^[21]

Clima Mexicului este destul de variata datorita dimensiunii si topografiei tarii. Tropicul Racului imparte efectiv tara in zone temperate si tropicale. Terenul la nord de Tropicul Racului experimenteaza temperaturi mai scazute in lunile de iarna. La sud de Tropicul Racului, temperaturile sunt relativ constante pe tot parcursul anului si variaza doar in functie de altitudine. Acest lucru confera Mexicului unul dintre cele mai diverse sisteme meteorologice din lume. Maselor de aer maritime aduc precipitatii sezoniere din mai pana in august. Multe parti ale Mexicului, in special nordul, au un climat uscat cu precipitatii sporadice, in timp ce partile de campie tropicala din sud au in medie mai mult de 2.000 mm de precipitatii anuale. De exemplu, multe orase din nord, precum Monterrey, Hermosillo si Mexicali, experimenteaza temperaturi de 40 degC sau mai mult vara. In desertul Sonora, temperaturile ating 50 degC sau mai mult.^[22]

Descrierea regiunilor se face dupa temperatura, cu tierra caliente (tinutul cald) fiind zona de coasta pana la 900 de metri; tierra templada (tinutul temperat) fiind de la 1.800 de metri; tierra fria (tinutul rece) extinzandu-se pana la 3.500 de metri. Dincolo de tinuturile reci se afla paramos, pajistile alpine, si tierra helada (tinutul inghetat) (4.000-4.200 de metri) in centrul Mexicului. Zonele la sud de Tropicul Racului, cu altitudini de pana la 1.000 m (3.281 ft) (partile sudice ale ambelor campii de coasta, precum si Peninsula Yucatan), au o temperatura medie anuala intre 24 si 28 degC (75,2 si 82,4 degF). Aici, temperaturile raman ridicate pe tot parcursul anului, cu doar o diferenta de 5 degC (9 degF) intre temperaturile medii de iarna si vara. Ambele coaste mexicane, cu exceptia coastei sudice a Golfului Campeche si a nordului Baja California, sunt, de asemenea, vulnerabile la uragane serioase in timpul verii si toamnei. Desi zonele joase la nord de Tropicul Racului sunt fierbinti si umede in timpul verii, ele au in general temperaturi medii anuale mai scazute (intre 20 si 24 degC sau 68,0 si 75,2 degF) datorita conditiilor mai moderate din timpul iernii.^[22]

Mexicul se situeaza pe locul al patrulea in lume in ceea ce priveste biodiversitatea si este una dintre cele 17 tari megadiverse. Cu peste 200.000 de specii diferite, Mexicul gazduieste 10-12% din biodiversitatea mondiala. Mexicul se situeaza pe primul loc in biodiversitatea reptilelor, cu 707 specii cunoscute, pe locul al doilea la mamifere, cu 438 de specii, pe locul al patrulea la amfibieni, cu 290 de specii, si pe locul al patrulea la flora, cu 26.000 de specii diferite. Mexicul este, de asemenea, considerat a doua tara din lume in ceea ce priveste ecosistemele si pe locul al patrulea in ceea ce priveste diversitatea generala a speciilor. Aproximativ 2.500 de specii sunt protejate de legislatia mexicana. In 2002, Mexicul avea a doua cea mai rapida rata de defrisare din lume, dupa Brazilia. In 2019, a avut un scor mediu de 6,82/10 in Indexul Integritatii Peisajului Forestier, clasandu-se pe locul 63 la nivel global din 172 de tari. Potrivit SGI, exista defrisari si eroziune a solului, in special in zonele rurale ale Mexicului. In raportul din 2022, s-a mentionat ca legile de protectie a mediului s-au imbunatatit in marile orase, dar raman neaplicate sau nereglementate in regiunile rurale.^[23]

In Mexic, 170.000 de kilometri patrati (65.637 mi2) sunt considerati "Arii Naturale Protejate". Acestea includ 34 de rezervatii ale biosferei (ecosisteme nealterate), 67 de parcuri nationale, 4 monumente naturale (protejate in perpetuitate pentru valoarea lor estetica, stiintifica sau istorica), 26 de zone de protectie a florei si faunei, 4 zone pentru protectia resurselor naturale (conservarea solului, bazinelor hidrologice si padurilor) si 17 sanctuare (zone bogate in specii diverse). Plantele indigene ale Mexicului sunt cultivate in multe parti ale lumii si integrate in propriile lor bucatarii nationale. Unele dintre ingredientele culinare native ale Mexicului includ: porumb, rosii, fasole, dovlecei, ciocolata, vanilie, avocado, guava, chayote, epazote, camote, jicama, nopal, dovlecel, tejocote, huitlacoche, sapote, mamey sapote, si o mare varietate de chile, cum ar fi habanero si jalapeno. Majoritatea acestor nume provin din limba indigena Nahuatl. Tequila, bautura alcoolica distilata obtinuta din cactusi de agave cultivati, este o industrie importanta. Datorita biodiversitatii sale ridicate, Mexicul a fost, de asemenea, un loc frecvent de bioprospectare pentru organizatii internationale de cercetare.^[24]

Statele Unite Mexicane sunt o federatie cu un guvern reprezentativ, democratic si republican, bazat pe un sistem prezidential conform Constitutiei din 1917. Constitutia stabileste trei niveluri de guvernare: Uniunea federala, guvernele statelor si guvernele municipale.

Legislativul federal este Congresul Uniunii, bicameral, compus din Senatul Republicii si Camera Deputatilor. Congresul creeaza legea federala, declara razboi, impune taxe, aproba bugetul national si tratatele internationale si ratifica numirile diplomatice. Congresul federal, precum si legislativul statelor, sunt alesi printr-un sistem de vot paralel care include reprezentare pluritara si proportionala. Camera Deputatilor are 500 de deputati. Dintre acestia, 300 sunt alesi prin vot plurinominal in circumscriptii uninominale (circumscriptiile electorale federale), iar 200 sunt alesi prin reprezentare proportionala cu liste inchise de partid, pentru care tara este impartita in cinci parti electorale. Senatul este format din 128 de senatori: 64 (doi pentru fiecare stat si doi pentru Ciudad de Mexico) sunt alesi prin vot plurinominal in perechi, 32 sunt primii minoritari sau primii clasificati (cate unul pentru fiecare stat si unul pentru Ciudad de Mexico), iar 32 sunt alesi prin reprezentare proportionala din liste nationale inchise de partid.

Puterea executiva este exercitata de Presedintele Statelor Unite Mexicane, care este seful de stat si de guvern, precum si comandantul suprem al fortelor militare mexicane. Presedintele numeste si Cabinetul si alti functionari.

Cel mai inalt organ al ramurii judiciare a guvernului este Curtea Suprema de Justitie care are unsprezece judecatori numiti de Presedinte si aprobati de Senat. Curtea Suprema de Justitie interpreteaza legile si judeca cazuri de competenta federala. Alte institutii ale sistemului judiciar sunt Tribunalul Electoral Federal, tribunalele colegiale, unitare si de district, si Consiliul Judiciar Federal.^[25]

Relatiile externe ale Mexicului sunt conduse de Presedintele Mexicului si gestionate prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe. Principiile politicii externe sunt recunoscute constitutional in Articolul 89, Sectiunea 10, care includ: respectul pentru dreptul international si egalitatea legala a statelor, suveranitatea si independenta lor, tendinta spre non-interventionism in afacerile interne ale altor tari, rezolvarea pasnica a conflictelor si promovarea securitatii colective prin participarea activa in organizatiile internationale. Din anii 1930, Doctrina Estrada a servit ca un complement crucial al acestor principii.^[26]

Mexicul este membru fondator al mai multor organizatii internationale, cel mai remarcabil fiind Organizatia Natiunilor Unite, Organizatia Statelor Americane, Organizatia Statelor Ibero-Americane, OPANAL si CELAC. In 2008, Mexicul a contribuit cu peste 40 de milioane de dolari la bugetul regulat al Natiunilor Unite. In plus, a fost singurul membru latin-american al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica din momentul aderarii sale in 1994 pana cand Chile a obtinut statut de membru cu drepturi depline in 2010.^[27]

Mexicul este considerat o putere regionala, de aceea este prezent in grupuri economice importante precum G8+5 si G-20. Din anii 1990, Mexicul a cautat o reforma a Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite si a metodelor sale de lucru, cu sprijinul Canadei, Italiei, Pakistanului si altor noua tari, care formeaza un grup numit informal Clubul de Cafea.^[28]

Fortele Armate Mexicane sunt administrate de Secretariatul Apararii Nationale (Secretaria de Defensa Nacional, SEDENA). Exista doua ramuri: Armata Mexicana (care include Fortele Aeriene Mexicane) si Marina Mexicana. Secretariatul Securitatii Publice si Protectiei Civile are jurisdictie asupra Garzii Nationale, care a fost formata in 2019 din fostele Politii Federale si politiile militare ale Armatei si Marinei. Datele variaza in ceea ce priveste personalul, dar in prezent sunt aproximativ 223.000 de persoane in fortele armate (160.000 de soldati in Armata; 8.000 in Fortele Aeriene; 55.000 in Marina, inclusiv aproximativ 20.000 de marinari); aproximativ 100.000 de membri ai Garzii Nationale (in 2021). Cheltuielile guvernamentale pentru armata reprezinta o mica proportie din PIB: 0,7% din PIB (estimare pentru 2021), 0,6% din PIB (2020).^[29]

Fortele Armate Mexicane mentin o infrastructura semnificativa, inclusiv facilitati pentru proiectarea, cercetarea si testarea armelor, vehiculelor, aeronavelor, navele militare, sistemele de aparare si electronica; centre de productie industriala militara pentru construirea acestor sisteme si santiere navale avansate care construiesc nave militare grele si tehnologii avansate de rachete. Din anii 1990, cand rolul militarului a crescut in razboiul impotriva drogurilor, s-a acordat o importanta tot mai mare achizitionarii de platforme de supraveghere aeriana, aeronave, elicoptere, tehnologii digitale de lupta, echipamente pentru razboiul urban si transport rapid de trupe. Mexicul are capacitatea de a produce arme nucleare, dar a abandonat aceasta posibilitate cu Tratatul de la Tlatelolco din 1968 si s-a angajat sa foloseasca tehnologia nucleara doar in scopuri pasnice. Mexicul a semnat tratatul ONU privind interzicerea armelor nucleare.^[30]

In mod istoric, Mexicul a ramas neutru in conflictele internationale, cu exceptia celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Cu toate acestea, in ultimii ani, unele partide politice au propus o amendare a Constitutiei pentru a permite Armatei Mexicane, Fortei Aeriene sau Marinei sa colaboreze cu Natiunile Unite in misiuni de mentinere a pacii sau sa ofere ajutor militar tarilor care solicita oficial acest lucru.

Politia Federala Mexicana a fost dizolvata in 2019 printr-un amendament constitutional in timpul administratiei presedintelui Lopez Obrador si Garda Nationala Mexicana a fost infiintata, reunind unitati ale Politiei Federale, Politiei Militare si Politiei Navale. In 2022, Garda Nationala numara aproximativ 110.000 de membri. Lopez Obrador a folosit din ce in ce mai mult fortele militare pentru aplicarea legii pe plan intern, in special impotriva cartelurilor de droguri. Au fost raportate abuzuri grave de putere in operatiunile de securitate din partea de sud a tarii si in comunitatile indigene si cartierele urbane sarace. Comisia Nationala pentru Drepturile Omului a avut un impact redus in inversarea acestei tendinte, ocupandu-se in principal de documentare, dar nereusind sa-si foloseasca puterile pentru a emite condamnari publice impotriva oficialilor care ignora recomandarile sale. Majoritatea mexicanilor au incredere scazuta in politie sau in sistemul judiciar si, prin urmare, putine crime sunt raportate de cetateni.^[31]

Mexicul a recunoscut pe deplin casatoria intre persoane de acelasi sex din 2022, iar legile anti-discriminare privind orientarea sexuala exista in natiune din 2003. Cu toate acestea, crimele motivate de ura impotriva comunitatii LGBT raman o problema in Mexic. Alte crime si incalcari ale drepturilor omului din Mexic au fost criticate, inclusiv disparitiile fortate (rapirile), abuzurile impotriva migrantilor, executiile extrajudiciare, violenta de gen, in special femicidul, si atacurile asupra jurnalistilor si aparatorilor drepturilor omului. Un raport din 2020 al BBC ofera statistici despre criminalitate in Mexic, cu 10,7 milioane de gospodarii cu cel putin o victima a criminalitatii. In mai 2022, 100.000 de persoane erau listate oficial ca disparute, majoritatea din 2007, cand presedintele Calderon a incercat sa opreasca cartelurile de droguri. Cartelurile de droguri raman o problema majora in Mexic, cu o proliferare a cartelurilor mai mici cand cele mai mari sunt destramate si cu utilizarea din ce in ce mai sofisticata a echipamentului si tacticilor militare.^[32]

Razboiul impotriva drogurilor din Mexic, in desfasurare din 2006, a lasat peste 120.000 de morti si probabil inca 37.000 de disparuti. Institutul National de Geografie si Statistica din Mexic a estimat ca in 2014, o cincime dintre mexicani au fost victime ale unei forme de criminalitate. Rapirea in masa a 43 de studenti in Iguala pe 26 septembrie 2014 a declansat proteste nationale impotriva raspunsului slab al guvernului la disparitii si a coruptiei raspandite care ofera libertate organizatiilor criminale. Peste 100 de jurnalisti si lucratori din mass-media au fost ucisi sau au disparut din 2000, iar majoritatea acestor crime au ramas nerezolvate, anchetate necorespunzator, si cu putini faptasi arestati si condamnati.

Granitele si unitatile componente ale Mexicului au evoluat de-a lungul timpului de la originile sale din perioada coloniala. America Centrala s-a separat pasnic de Mexic dupa obtinerea independentei in 1821. Yucatan a fost pentru scurt timp o republica independenta. Texas s-a separat in urma Revolutiei Texane si, cand a fost anexat de SUA in 1845, a pus bazele razboiului mexicano-american si a pierderilor teritoriale majore in favoarea SUA. Vanzarea teritoriului nordic cunoscut in SUA ca Achizitia Gadsden a fost ultima pierdere de teritoriu mexican. Statele Unite Mexicane sunt o federatie de 31 de state libere si suverane, care formeaza o uniune ce exercita un anumit grad de jurisdictie asupra orasului Mexico City. Fiecare stat are propria constitutie, congres si sistem judiciar, iar cetatenii sai isi aleg prin vot direct un guvernator pentru un mandat de sase ani si reprezentanti in congresele statale unicamere pentru mandate de trei ani.^[33]

Orasul Mexico City este o diviziune politica speciala care apartine federatiei in ansamblu si nu unui anumit stat. Cunoscut anterior sub numele de Districtul Federal, autonomia sa era anterior limitata in comparatie cu cea a statelor. A renuntat la aceasta denumire in 2016 si este in proces de obtinere a unei autonomii politice mai mari, devenind o entitate federala cu propria constitutie si propriul congres. Statele sunt impartite in municipalitati, cea mai mica entitate politica administrativa din tara, guvernate de un primar sau presedinte municipal (presidente municipal), ales de catre locuitorii sai prin vot majoritar.^[33]

In aprilie 2018, Mexicul avea al 15-lea cel mai mare PIB nominal (1,15 trilioane USD) si al 11-lea cel mai mare PIB dupa paritatea puterii de cumparare (2,45 trilioane USD). Cresterea medie anuala a PIB-ului a fost de 2,9% in 2016 si 2% in 2017. Agricultura a constituit 4% din economie in ultimele doua decenii, in timp ce industria contribuie cu 33% (in principal industria auto, petroliera si electronica) si serviciile (in special serviciile financiare si turismul) contribuie cu 63%. PIB-ul Mexicului pe cap de locuitor in PPP a fost de 18.714,05 USD. Banca Mondiala a raportat in 2009 ca venitul national brut al tarii la cursurile de schimb de piata era al doilea cel mai mare din America Latina, dupa Brazilia, cu 1.830,392 miliarde USD, ceea ce a condus la cel mai mare venit pe cap de locuitor din regiune, de 15.311 USD.^[34]

Mexicul este acum vazut ca o tara cu venituri medii-superioare. Dupa incetinirea din 2001, tara si-a revenit si a inregistrat o crestere de 4,2%, 3,0% si 4,8% in 2004, 2005 si 2006, chiar daca aceasta este considerata mult sub potentialul de crestere al Mexicului. Fondul Monetar International preconizeaza rate de crestere de 2,3% si 2,7% pentru 2018 si 2019, respectiv. Pana in 2050, Mexicul ar putea deveni a cincea sau a saptea cea mai mare economie a lumii.

Industria electronicelor din Mexic a crescut enorm in ultimul deceniu. Mexicul are a sasea cea mai mare industrie a electronicelor din lume, dupa China, Statele Unite, Japonia, Coreea de Sud si Taiwan. Mexicul este al doilea cel mai mare exportator de electronice catre Statele Unite, unde a exportat electronice in valoare de 71,4 miliarde de dolari in 2011. Industria electronicelor din Mexic a crescut cu 20% intre 2010 si 2011, fata de rata sa constanta de crestere de 17% intre 2003 si 2009. In prezent, electronicele reprezinta 30% din exporturile Mexicului.^[35]

Mexicul produce cele mai multe automobile dintre toate natiunile din America de Nord. Industria produce componente tehnologice complexe si se implica in unele activitati de cercetare si dezvoltare. ,,Marele Trio" (General Motors, Ford si Chrysler) opereaza in Mexic inca din anii 1930, in timp ce Volkswagen si Nissan si-au construit fabricile in anii 1960. Doar in Puebla, 70 de producatori de piese industriale sunt concentrati in jurul Volkswagen. In anii 2010, expansiunea sectorului era in plina crestere. In septembrie 2016, Kia a deschis o fabrica de un miliard de dolari in Nuevo Leon, iar Audi a deschis si ea o fabrica de asamblare in Puebla in acelasi an. BMW, Mercedes-Benz si Nissan au in prezent fabrici in constructie. Industria autohtona de automobile este reprezentata de DINA S.A., care construieste autobuze si camioane din 1962, si de noua companie Mastretta, care construieste masina sport de inalta performanta Mastretta MXT. In 2006, comertul cu Statele Unite si Canada a reprezentat aproape 50% din exporturile Mexicului si 45% din importurile sale.^[36]

In primele trei trimestre ale anului 2010, Statele Unite au avut un deficit comercial de 46,0 miliarde de dolari cu Mexicul. In august 2010, Mexicul a depasit Franta pentru a deveni cel de-al 9-lea cel mai mare detinator de datorie a SUA. Dependenta comerciala si financiara fata de SUA este o cauza de ingrijorare.

Desi multiple organizatii internationale coincid si clasifica Mexicul ca fiind o tara cu venituri medii-superioare, sau o tara de clasa mijlocie, Consiliul National pentru Evaluarea Politicii de Dezvoltare Sociala din Mexic (CONEVAL), care este organizatia responsabila de masurarea saraciei in tara, raporteaza ca un procentaj mare din populatia Mexicului traieste in saracie. Conform consiliului mentionat, intre 2006 si 2010 (anul in care CONEVAL a publicat primul sau raport national privind saracia) portiunea mexicanilor care traiesc in saracie a crescut de la 18%-19% la 46% (52 de milioane de oameni). In ciuda acestei situatii, CONEVAL a raportat in 2023 ca rata saraciei in tara a scazut in ultimii ani, deoarece organizatia a inregistrat, in perioada dintre 2018 si 2022, o scadere de 5.6%, de la 41.9% la 36.3% (de la 51.9 milioane la 46.8 milioane de oameni), conform Indicelui de Saracie Multidimensionala, desi rata saraciei extreme a crescut cu 0.1% (410 mii de persoane) in aceeasi perioada, ramanand la 7.1% (9.1 milioane de oameni), si numarul persoanelor care nu au acces la servicii de sanatate a crescut semnificativ, de la 16.2% la 39.1% (50.4 milioane de persoane), desi unii specialisti si-au exprimat un anumit grad de indoiala in ceea ce priveste acuratetea acestor rate. Conform propriei linii de saracie a OCDE (definita ca procentul din populatia unei tari care castiga 60% sau mai putin din venitul median national), 20% din populatia Mexicului traia intr-o situatie de saracie in 2019.^[37]

Dintre tarile OCDE, Mexicul are al doilea cel mai ridicat grad de disparitate economica intre cei extrem de saraci si cei extrem de bogati, dupa Chile - desi aceasta disparitate a scazut in ultimul deceniu, fiind una dintre putinele tari in care s-a intamplat acest lucru. Procentul de jos, de zece la suta din ierarhia veniturilor, dispune de 1,36% din resursele tarii, in timp ce procentul superior, de zece la suta, dispune de aproape 36%. OCDE mentioneaza, de asemenea, ca cheltuielile bugetate ale Mexicului pentru combaterea saraciei si dezvoltarea sociala reprezinta doar aproximativ o treime din media OCDE. Acest lucru se reflecta si in faptul ca mortalitatea infantila in Mexic este de trei ori mai mare decat media tarilor OCDE, in timp ce nivelurile de alfabetizare se situeaza in gama mediana a tarilor OCDE. Cu toate acestea, conform unui raport Goldman Sachs publicat in 2007, pana in 2050 Mexicul va avea a cincea cea mai mare economie din lume. Conform unui raport ONU din 2008, venitul mediu intr-o zona urbanizata tipica din Mexic era de 26.654 de dolari, in timp ce venitul mediu in zonele rurale, aflate la doar cativa kilometri distanta, era de numai 8.403 dolari. Salariile minime zilnice sunt stabilite anual. Salariul minim zilnic va fi de 248,93 pesos mexicani (13,24 dolari SUA) in 2024 (375 pesos in zona de granita nordica a tarii), ceea ce il face comparabil cu salariile minime din tari precum Uruguay, Chile si Ecuador. Salariul minim a crescut rapid in ultimii ani, fiind stabilit la 88,15 pesos in 2018.^[38]

Industria telecomunicatiilor este dominata in mare parte de Telmex (Telefonos de Mexico), anterior un monopol guvernamental privatizat in 1990. Pana in 2006, Telmex si-a extins operatiunile in Columbia, Peru, Chile, Argentina, Brazilia, Uruguay si Statele Unite. Alti jucatori pe piata interna sunt Axtel, Maxcom, Alestra, Marcatel si AT&T Mexico. Datorita orografiei Mexicului, furnizarea de servicii de telefonie fixa in zonele montane izolate este costisitoare, iar penetrarea telefoanelor fixe per capita este scazuta comparativ cu alte tari din America Latina, situandu-se la 40%; cu toate acestea, 82% dintre mexicanii cu varsta peste 14 ani detin un telefon mobil. Telefonia mobila are avantajul de a ajunge in toate zonele la un cost mai mic, iar numarul total de linii mobile este aproape dublu fata de cel al liniilor fixe, estimandu-se la 63 de milioane de linii. Industria telecomunicatiilor este reglementata de guvern prin Cofetel (Comision Federal de Telecomunicaciones).^[39]

Sistemul de sateliti mexican este domestic si opereaza 120 de statii terestre. Exista, de asemenea, o retea extinsa de relee radio pe microunde si o utilizare considerabila a cablurilor de fibra optica si coaxiale. Satelitii mexicani sunt operati de Satelites Mexicanos (Satmex), o companie privata, lider in America Latina si care deserveste atat America de Nord, cat si America de Sud. Aceasta ofera servicii de difuzare, telefonie si telecomunicatii catre 37 de tari din cele doua Americi, de la Canada pana la Argentina. Prin parteneriate de afaceri, Satmex ofera conectivitate de mare viteza catre furnizorii de servicii internet (ISP) si servicii de difuzare digitala. Satmex isi mentine propria flota de sateliti, majoritatea fiind proiectati si construiti in Mexic. Jucatorii majori in industria de radiodifuziune sunt Televisa, cea mai mare companie media mexicana din lumea vorbitoare de limba spaniola, TV Azteca si Imagen Television.^[40]

Productia de energie in Mexic este gestionata de companiile de stat Comisia Federala de Electricitate si Pemex. Pemex, compania publica responsabila cu explorarea, extractia, transportul si comercializarea de petrol brut si gaze naturale, precum si rafinarea si distributia produselor petroliere si petrochimice, este una dintre cele mai mari companii din lume in ceea ce priveste veniturile, realizand vanzari anuale de 86 miliarde de dolari americani. Mexicul este al saselea cel mai mare producator de petrol din lume, cu 3,7 milioane de barili pe zi. In 1980, exporturile de petrol reprezentau 61,6% din totalul exporturilor; pana in 2000, acest procent scazuse la doar 7,3%. Cel mai mare hidrocentral din Mexic este barajul Manuel Moreno Torres de 2.400 MW din Chicoasen, Chiapas, pe raul Grijalva. Acesta este a patra hidrocentral ca productivitate din lume.^[41]

Mexicul este tara cu al treilea cel mai mare potential solar din lume. Potentialul solar brut al tarii este estimat la 5 kWh/m2 pe zi, ceea ce corespunde cu 50 de ori productia nationala de electricitate. In prezent, sunt instalate peste 1 milion de metri patrati de panouri solare termice in Mexic, in timp ce in 2005 erau 115.000 de metri patrati de panouri solare fotovoltaice. Se estimeaza ca in 2012 vor exista 1,8 milioane de metri patrati de panouri solare termice instalate. Proiectul numit SEGH-CFE 1, situat in Puerto Libertad, Sonora, in nord-vestul Mexicului, va avea o capacitate de 46,8 MW dintr-o matrice de 187.200 de panouri solare atunci cand va fi finalizat in 2013. Toata energia electrica va fi vanduta direct catre CFE si absorbita in sistemul de transmisie al utilitatii pentru distributie in intreaga lor retea existenta. Cu o capacitate instalata de 46,8 MWp, cand va fi finalizat in 2013, proiectul va fi primul proiect de scara utilitara de acest fel din Mexic si cel mai mare proiect solar de orice fel din America Latina.^[42]

Universitatea Nationala Autonoma din Mexic a fost oficial infiintata in 1910, iar universitatea a devenit unul dintre cele mai importante institute de invatamant superior din Mexic. UNAM ofera educatie de clasa mondiala in domeniul stiintei, medicinei si ingineriei. Multe institute stiintifice si noi institute de invatamant superior, cum ar fi Institutul Politehnic National (infiintat in 1936), au fost infiintate in prima jumatate a secolului al XX-lea. Majoritatea noilor institute de cercetare au fost create in cadrul UNAM. Douasprezece institute au fost integrate in UNAM intre 1929 si 1973. In 1959, Academia Mexicana de Stiinte a fost creata pentru a coordona eforturile stiintifice intre academicieni.^[43]

Universitatea Nationala Autonoma din Mexic a fost oficial infiintata in 1910, iar universitatea a devenit unul dintre cele mai importante institute de invatamant superior din Mexic. UNAM ofera educatie de clasa mondiala in domeniul stiintei, medicinei si ingineriei. Multe institute stiintifice si noi institute de invatamant superior, cum ar fi Institutul Politehnic National (infiintat in 1936), au fost infiintate in prima jumatate a secolului al XX-lea. Majoritatea noilor institute de cercetare au fost create in cadrul UNAM. Douasprezece institute au fost integrate in UNAM intre 1929 si 1973. In 1959, Academia Mexicana de Stiinte a fost creata pentru a coordona eforturile stiintifice intre academicieni.^[44]

In 1995, chimistul mexican Mario J. Molina a impartit Premiul Nobel pentru Chimie cu Paul J. Crutzen si F. Sherwood Rowland pentru munca lor in chimia atmosferica, in special in ceea ce priveste formarea si descompunerea ozonului. Molina, absolvent al UNAM, a devenit primul cetatean mexican care a castigat Premiul Nobel in stiinta.

In ultimii ani, cel mai mare proiect stiintific dezvoltat in Mexic a fost constructia Telescopului Milimetric Mare (Gran Telescopio Milimetrico, GMT), cel mai mare si mai sensibil telescop cu un singur orificiu in domeniul sau de frecventa. Acesta a fost conceput pentru a observa regiuni ale spatiului acoperite de praf stelar. Mexicul a ocupat locul 58 in Indicele Global de Inovatie in 2023.^[45]

Incepand cu anul 2017, Mexicul a fost a sasea cea mai vizitata tara din lume si a avut al 15-lea cel mai mare venit din turism din lume, ceea ce este si cel mai mare in America Latina. Majoritatea covarsitoare a turistilor vin in Mexic din Statele Unite ale Americii si Canada, urmate de Europa si Asia. Un numar mai mic vine si din alte tari din America Latina. In Raportul Competitivitatii in Turism si Calatorii din 2017, Mexicul a fost clasat pe locul 22 in lume, fiind al treilea in Americi.^[46]

Coastele Mexicului sunt bogate in plaje insorite intinse. Conform Constitutiei Mexicului, Articolul 27, intreaga litoral este detinuta de guvernul federal. Pe peninsula Yucatan, una dintre destinatiile de plaja cele mai populare este statiunea Cancun, in special printre studentii universitari in timpul vacantei de primavara. La sud de Cancun se afla fasia litorala numita Riviera Maya, care include orasul de pe plaja Playa del Carmen si parcurile ecologice Xcaret si Xel-Ha. La sud de Cancun se afla orasul Tulum, remarcabil pentru ruinele sale ale civilizatiei Maya. Alte destinatii turistice notabile includ Acapulco, cu plaje aglomerate si hoteluri cu mai multe etaje pe maluri. La extremitatea sudica a peninsulei Baja California se afla statiunea Cabo San Lucas, cunoscuta pentru pescuitul la marlin. Mai aproape de granita cu Statele Unite este atractia de weekend a orasului San Felipe, Baja California.

In orasele mexicane de-a lungul frontierei Mexic-SUA, industria de ospitalitate cea mai profitabila este acum turismul medical, cu urme ale motivatiilor traditionale care au atras turistii in teritoriile de la frontiera nordica a Mexicului timp de aproape un secol. Principalele servicii medicale cautate in cadrul turismului medical sunt achizitionarea de medicamente, stomatologia, chirurgia elective, optometria si chiropractica.^[47]

Serviciul de apa potabila, canalizare si salubritate este operat de microintreprinderi care lucreaza exclusiv cu fiecare oras din tara; acestea gestioneaza entitati de stocare precum canale, puturi, turnuri hidraulice si altele. Desi Mexicul se mandreste cu unele dintre cele mai bune organizatii de operare a apei potabile si a salubritatii din America Latina, are si altele a caror performanta este slaba. Accesul, eficienta si calitatea serviciilor de apa si salubritate variaza considerabil de la o localitate la alta, reflectand in mare parte diferitele niveluri de dezvoltare din intreaga tara. In general, sectorul de apa si salubritate din Mexic se confrunta cu urmatoarele probleme:

• Eficienta tehnica si comerciala redusa in furnizarea serviciilor;
• Calitate inadecvata a serviciilor de alimentare cu apa;
• Calitate slaba a serviciilor de salubritate, in special in ceea ce priveste tratarea apelor uzate;
• Acoperire insuficienta in cele mai sarace zone rurale.

Industria petrochimica din Mexic este o ramura a activitatii productive care include unitati dedicate productiei de substante chimice de baza derivate din gaz natural, petrol si carbune, cum ar fi hidrocarburi aciclice: etan, hexan, etilena, propilena etc. Mexicul are o infrastructura extinsa pentru explorarea si productia de titei si gaz natural, rafinarii, complexe de procesare a gazului si complexe petrochimice pentru transformarea hidrocarburilor. In prezent, dispune de cincisprezece rafinarii care au o capacitate totala de rafinare de 818.000 de barili pe zi. Industria petrochimica serveste ca o platforma de sprijin pentru dezvoltarea si cresterea Mexicului, pe langa formarea lanturilor productive. Aceasta industrie furnizeaza produse pentru mai mult de 40 de ramuri ale activitatii industriale si solicita bunuri si servicii de la 30 de industrii. Principalele lanturi sprijinite de petrochimie sunt: textile, auto/transport, detergenti si cosmetice, incaltaminte, ambalaje/bauturi si alimente, agricultura, constructii si imbracaminte.

In ciuda topografiei sale dificile, reteaua de drumuri din Mexic este extinsa si acopera cea mai mare parte a tarii. Reteaua de drumuri din Mexic are o lungime de 366.095 km (227.481 mile), din care 116.802 km (72.577 mile) sunt asfaltate, ceea ce o face a noua ca marime in lume, si are al saptelea cel mai bun indice de conectivitate din lume. Dintre acestea, 10.474 km (6.508 mile) sunt autostrazi cu mai multe benzi: 9.544 km (5.930 mile) sunt autostrazi cu patru benzi, iar restul au 6 sau mai multe benzi.^[48]

Incepand din ultima parte a secolului al XIX-lea, Mexicul a fost una dintre primele tari din America Latina care a promovat dezvoltarea feroviara, iar reteaua acopera 30.952 km (19.233 mile). Secretariatul Comunicatiilor si Transporturilor din Mexic a propus o legatura feroviara de mare viteza care va transporta pasagerii de la Ciudad de Mexico la Guadalajara, Jalisco. Trenul, care va circula cu o viteza de 300 de kilometri pe ora (190 mile pe ora), va permite pasagerilor sa calatoreasca de la Ciudad de Mexico la Guadalajara in doar 2 ore. Intregul proiect a fost estimat sa coste 240 de miliarde de peso, sau aproximativ 25 de miliarde de dolari americani, si este finantat in comun de guvernul mexican si sectorul privat local, inclusiv de unul dintre cei mai bogati oameni din lume, magnatul mexican de afaceri Carlos Slim. Guvernul statului Yucatan finanteaza si constructia unei linii de mare viteza care sa lege orasele Cozumel de Merida si Chichen Itza si Cancun.^[49]

Mexicul are 233 de aeroporturi cu piste asfaltate; dintre acestea, 35 transporta 97% din traficul de pasageri. Aeroportul International din Ciudad de Mexico ramane cel mai aglomerat din America Latina si al 36-lea cel mai aglomerat din lume, transportand 45 de milioane de pasageri pe an.

Pe parcursul secolului al XIX-lea, populatia Mexicului a crescut foarte putin. Aceasta tendinta a continuat in primele doua decenii ale secolului al XX-lea. In 1900, populatia mexicana era de 13,6 milioane de locuitori. Recensamantul din 1921 a raportat o scadere de aproximativ 1 milion de locuitori. Revolutia Mexicana (aprox. 1910-1920) a avut un impact semnificativ asupra cresterii populatiei. Rata de crestere a crescut dramatic intre anii 1930 si 1980, cand tara a inregistrat rate de crestere de peste 3% (1950-1980). Populatia Mexicului s-a dublat in douazeci de ani, iar la acea rata se astepta ca pana in anul 2000 sa traiasca 120 de milioane de oameni in Mexic. Populatia Mexicului a crescut de la 70 de milioane in 1982 la 120 de milioane in 2015.^[50]

Speranta de viata a crescut de la 36 de ani (in 1895) la 72 de ani (in 2000). Conform estimarilor facute de Institutul National de Geografie si Statistica al Mexicului, se estimeaza ca in 2022 populatia Mexicului va fi de 129.150.971 de locuitori. Pana in 2017, Mexicul avea 123,5 milioane de locuitori, facandu-l cea mai populata tara vorbitoare de limba spaniola din lume.^[51]

Populatia Mexicului este extrem de diversa, dar cercetarile privind etnicitatea mexicana au resimtit impactul discursurilor nationaliste asupra identitatii. Din anii 1930, guvernul mexican a promovat opinia conform careia toti mexicanii fac parte din comunitatea Mestizo, fiind distinsi doar prin apartenenta sau neapartenenta la o comunitate indigena, gradul de fluenta intr-o limba indigena si gradul de respectare a obiceiurilor indigene.

Abia foarte recent guvernul mexican a inceput sa efectueze sondaje care iau in considerare alte grupuri etnice care traiesc in tara, cum ar fi Afro-mexicanii (care au reprezentat 2% din populatia Mexicului in 2020) sau Mexicani albi (47%). Grupuri mai putin numeroase in Mexic, cum ar fi asiaticii si persoanele din Orientul Mijlociu, sunt de asemenea luate in considerare, cu cifre de aproximativ 1% fiecare.^[52]

Spaniola este limba nationala de facto vorbita de o vasta majoritate a populatiei, facand din Mexic cea mai populata tara hispanofona din lume. Spaniola mexicana se refera la varietatile limbii vorbite in tara, care difera de la o regiune la alta in ceea ce priveste sunetul, structura si vocabularul.^[53]

Guvernul federal recunoaste oficial saizeci si opt de grupuri lingvistice si 364 de varietati de limbi indigene. Se estimeaza ca aproximativ 8,3 milioane de cetateni vorbesc aceste limbi, cu limba Nahuatl fiind cea mai vorbita de peste 1,7 milioane de oameni, urmata de limba maya yucateca, folosita zilnic de aproape 850.000 de persoane. Tzeltal si Tzotzil, alte doua limbi maya, sunt vorbite de aproximativ jumatate de milion de oameni fiecare, in principal in statul sudic Chiapas. Mixtec si Zapotec, cu aproximativ 500.000 de vorbitori nativi fiecare, sunt alte doua grupuri lingvistice proeminente. Din momentul infiintarii sale in martie 2003, Institutul National de Limbi Indigene este responsabil cu promovarea si protejarea utilizarii limbilor indigene ale tarii, prin Legea Generala a Drepturilor Lingvistice ale Popoarelor Indigene, care le recunoaste ca "limbi nationale" cu un statut egal cu cel al spaniolei. Cu toate acestea, in practica, popoarele indigene se confrunta adesea cu discriminare si nu au acces complet la servicii publice precum educatia si asistenta medicala, sau la sistemul de justitie, deoarece spaniola este limba predominanta.

In afara de limbile indigene, exista mai multe limbi minoritare vorbite in Mexic datorita migratiei internationale, cum ar fi limba germana scrisa, vorbita de populatia Menonita de aproximativ 80.000 de persoane, stabilita in principal in statele nordice, alimentata de toleranta guvernului federal fata de aceasta comunitate, care le permite sa-si stabileasca propriul sistem educational compatibil cu obiceiurile si traditiile lor. Dialectul Chipilo, o variatie a limbii venetiene, este vorbit in orasul Chipilo, situat in statul central Puebla, de aproximativ 2.500 de persoane, in principal descendenti ai venetienilor care au emigrat in zona la sfarsitul secolului al XIX-lea. In plus, engleza este cea mai frecvent predata limba straina in Mexic. Se estimeaza ca aproape 24 de milioane, sau aproximativ o cincime din populatie, studiaza limba prin scoli publice, institutii private sau canale de acces personal. Cu toate acestea, un nivel ridicat de competenta in limba engleza este limitat la doar 5% din populatie. In plus, franceza este a doua cea mai frecvent predata limba straina, deoarece in fiecare an intre 200.000 si 250.000 de studenti mexicani se inscriu la cursuri de limba.^[54]

La inceputul anilor 1960, aproximativ 600.000 de mexicani traiau in strainatate, cifra care a crescut de sapte ori pana in anii 1990, ajungand la 4,4 milioane. La inceputul secolului al XXI-lea, aceasta cifra s-a dublat, ajungand la 9,5 milioane. Incepand cu anul 2017, se estimeaza ca 12,9 milioane de mexicani traiesc in strainatate, in principal in Statele Unite ale Americii, care concentreaza aproape 98% din populatia emigrata.

Majoritatea mexicanilor s-au stabilit in state precum California, Texas si Illinois, in special in zonele metropolitane ale Los Angelesului, Chicago, Houstonului si Dallas-Fort Worthului. Ca rezultat al acestor fluxuri majore de migratie in ultimele decenii, aproximativ 36 de milioane de rezidenti ai SUA, adica 11,2% din populatia tarii, s-au identificat ca avand o ascendenta mexicana completa sau partiala.^[55]

Restul de 2% dintre expatriati s-au stabilit in Canada (86.000), in principal in provinciile Ontario si Quebec, urmate de Spania (49.000) si Germania (18.000), ambele destinatii europene reprezentand aproape doua treimi din populatia mexicana care traieste in continent. In ceea ce priveste America Latina, se estimeaza ca 69.000 de mexicani traiesc in regiune, Guatemala (18.000) fiind principala destinatie pentru expatriati, urmata de Bolivia (10.000) si Panama (5.000).

Incepand cu anul 2017, se estimeaza ca 1,2 milioane de straini s-au stabilit in Mexic, fata de aproape 1 milion in 2010. Cea mai mare parte a migrantilor provine din Statele Unite (900.000), facand din Mexic destinatia principala pentru cetatenii americani in strainatate. Cel de-al doilea grup ca marime vine din vecina Guatemala (54.500), urmata de Spania (27.600). Alte surse majore de migratie sunt tarile vecine din America Latina, printre care Columbia (20.600), Argentina (19.200) si Cuba (18.100). Din punct de vedere istoric, diaspora libaneza si migratia menonitilor nascuti in Germania au avut un impact semnificativ asupra culturii tarii, in special in gastronomie si muzica traditionala. La inceputul secolului al XXI-lea, mai multe tendinte au crescut numarul strainilor care locuiesc in tara, cum ar fi criza financiara spaniola din perioada 2008-2014, criza politica si economica in curs de desfasurare din Venezuela si boom-ul industriei auto condus de investitiile japoneze si sud-coreene.^[56]

Desi Constitutiile din 1857 si 1917 au impus limite asupra rolului Bisericii Catolice Romane in Mexic, catolicismul ramane afilierea religioasa dominanta a tarii. Recensamantul din 2020 realizat de Instituto Nacional de Estadistica y Geografia (Institutul National de Statistica si Geografie) indica catolicismul ca fiind principala religie, cu 77,7% (97.864.218) din populatie, in timp ce 11,2% (14.095.307) apartin denominatiilor crestine protestante/evanghelice--printre care se numara si alti crestini (6.778.435), evanghelici (2.387.133), penticostali (1.179.415), martorii lui Iehova (1.530.909), adventistii de ziua a saptea (791.109). Cei 97.864.218 de catolici din Mexic constituie, in termeni absoluti, cea de-a doua cea mai mare comunitate catolica din lume, dupa cea a Braziliei. 47% dintre acestia participa la serviciile bisericii saptamanal. Ziua de sarbatoare a Nascatoarei de Dumnezeu a Guadalupului, ocrotitoarea Mexicului, este sarbatorita la 12 decembrie si este considerata de multi mexicani cea mai importanta sarbatoare religioasa a tarii lor. Denominatiile Penticostale au, de asemenea, o prezenta importanta, in special in orasele de la granita si in comunitatile indigene. Incepand cu anul 2010, bisericile Penticostale au impreuna peste 1,3 milioane de adepti, ceea ce le plaseaza ca a doua credinta crestina din Mexic. Situatia se schimba atunci cand diferitele denominatii penticostale sunt considerate entitati separate. Fenomenele migratorii au dus la raspandirea diferitelor aspecte ale crestinismului, inclusiv ramuri protestante, Biserici Catolice Orientale si Biserica Ortodoxa Orientala.^[57]

Prezenta evreilor in Mexic dateaza din anul 1521, cand Hernan Cortes a cucerit aztecii. Potrivit recensamantului din 2020, in Mexic exista 58.876 de evrei. Islamul in Mexic (cu 7.982 de membri) este practicat in principal de catre mexicanii de origine araba. In recensamantul din 2010, 36.764 de mexicani au raportat ca apartin unei religii spiritualiste, o categorie care include o mica populatie budista.

Potrivit lui Jacobo Grinberg, supravietuirea ritualurilor religioase ale vechilor grupuri indigene este remarcabila.

Adesea exista un sincretism intre samanism si traditiile catolice. O alta religie a sincretismului popular in Mexic (mai ales in ultimii ani) este Santeria. Acest lucru se datoreaza in principal numarului mare de cubanezi care s-au stabilit in teritoriu dupa Revolutia Cubaneza. Chiar daca Mexicul a fost si el beneficiarul sclavilor negri din Africa in secolul al XVI-lea, apogeul acestor culturi este relativ nou. In general, religiozitatea populara este privita cu ochi rai de catre religiile institutional structurate.^[58]

In anii 1930, Mexicul s-a angajat sa ofere ingrijiri medicale in mediul rural, cerand ca studentii la medicina, in mare parte din mediul urban, sa primeasca pregatire in acest sens si sa-i faca agenti ai statului pentru a evalua zonele marginale. Incepand cu inceputul anilor 1990, Mexicul a intrat intr-o etapa de tranzitie in ceea ce priveste sanatatea populatiei sale, iar unii indicatori precum modelele de mortalitate sunt identice cu cele gasite in tari foarte dezvoltate precum Germania sau Japonia.

Infrastructura medicala a Mexicului este in mare parte bine evaluata si de obicei excelenta in marile orase, dar comunitatile rurale inca se lipsesc de echipamente pentru proceduri medicale avansate, fortand pacientii din acele locatii sa calatoreasca catre cele mai apropiate zone urbane pentru a primi ingrijire medicala specializata.^[59]

Institutiile finantate de stat precum Institutul Mexic de Asigurari Sociale (IMSS) si Institutul pentru Asigurari Sociale si Servicii pentru Lucratorii Statului (ISSSTE) joaca un rol major in domeniul sanatatii si securitatii sociale. Serviciile de sanatate private sunt, de asemenea, foarte importante si reprezinta 13% din totalul unitatilor medicale din tara. Pregatirea medicala se face in mare parte la universitatile publice, cu multe specializari realizate in cadrul unor stagii de pregatire profesionala sau internship. Unele universitati publice din Mexic, precum Guadalajara, au semnat acorduri cu Statele Unite ale Americii pentru a primi si a pregati studenti americani in medicina. Costurile ingrijirii medicale in institutiile private si preturile medicamentelor pe reteta in Mexic sunt, in medie, mai scazute decat cele ale partenerilor sai economici din America de Nord.^[60]

Primele semne ale unui sistem educational care au fost prezentate in istoria Mexicului au venit din mana civilizatiei aztece. Au avut doua tipuri de institutii de invatamant principale: Calmecac, care erau folosite pentru a pregati razboinici; si cuicacalli, folosite pentru educarea preotilor.

Civilizatia maya avea si ea un sistem educational, desi era mult mai selectiv decat cel al omologilor sai azteci. Maya a educat numai clasele sociale cele mai inalte, sefii tribali si liderii de razboi. Oameni din clasele sociale mai putin bogati sau independenti au fost educati la domiciliu de familiile lor. A fost un sistem destul de selectiv si exclusiv. Pe de alta parte, in multe cazuri s-au folosit hieroglife pentru a transcrie anumite cuvinte.^[61]

Pe baza acestor doua principii aztece, s-au nascut primele sisteme educationale din Mesoamerica si, in consecinta, din Mexic. In timpul domniei aztece din Mexic, cultura religioasa a primit o importanta deosebita. Din acest motiv, sa considerat esential crearea unor institutii care sa serveasca la pregatirea viitoarelor preoti din sate. In acestia au invatat totul legat de cultul zestrilor azteci, asa cum si ei invatau sa faca ritualuri ceremoniale. Fara indoiala, religia catolica a fost principalul factor care a definit politicile educationale ale tarii sub dominatia coroanei spaniole. Universitatea Nationala a Mexicului a fost fondata in 1551 de catre Carlos V al Spaniei si este cea mai veche universitate din America de Nord. Structura actuala a invatamantului din Mexic a fost dezvoltata in secolul XX. In plus, in acest secol a fost infiintat cel mai mare numar de institutii de invatamant mexicane care se afla astazi si care sunt printre cele mai importante din tara.^[62]

Cultura mexicana reflecta complexitatea istoriei tarii prin amestecul culturilor indigene si a culturii Spaniei in timpul celor 300 de ani de dominatie coloniala a Mexicului de catre Spania. Perioada porfirista (el Porfiriato) (1876-1911) a fost marcata de progres economic si pace. Dupa patru decenii de tulburari civile si razboi, Mexicul a cunoscut dezvoltarea filozofiei si a artelor, promovate de insusi presedintele Porfirio Diaz. Incepand cu acea perioada, asa cum a fost accentuat in timpul Revolutiei Mexicane, identitatea culturala si-a avut fundatia in mestizaje: amestecul diferitelor rase si culturi, dintre care elementul indigen (adica amerindian) este nucleul. In contextul diversitatii etnice care a format poporul mexican, Jose Vasconcelos in "La Raza Cosmica" (Rasa Cosmica) (1925) a definit Mexicul si America Latina ca fiind vasul de amestec al tuturor raselor (extinzand astfel definitia mestizo) nu doar biologic, ci si cultural. Alti intelectuali mexicani s-au luptat cu ideea de Lo Mexicano, care cauta "sa descopere ethos-ul national al culturii mexicane".

Pictura este una dintre cele mai vechi arte din Mexic. Pictura pe pereti din teritoriul mexican are aproximativ 7500 de ani si a fost gasita in pesterile Peninsulei Baja California. Mexicul pre-columbian este prezent in cladiri si pesteri, in codicele aztece, in ceramica, in vesminte. Pictura murala cu teme religioase crestine a avut o inflorire importanta in secolul al XVI-lea, in perioada coloniala timpurie, in bisericile si manastirile nou construite. Exemple pot fi gasite la Acolman, Actopan, Huejotzingo, Tecamachalco si Zinacantepec.

La fel ca si majoritatea artei din epoca moderna timpurie in Occident, arta mexicana din perioada coloniala a fost religioasa in secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Incepand cu sfarsitul secolului al XVII-lea, si, cel mai prominent in secolul al XVIII-lea, au aparut portrete seculare si imagini ale tipurilor rasiale, asa-numita pictura de tip casta. Pictori importanti din perioada coloniala tarzie au fost Juan Correa, Cristobal de Villalpando si Miguel Cabrera. In Mexicul post-independenta timpurie, pictura secolului al XIX-lea a avut o marcanta influenta romantica; peisajele si portretele au fost cele mai mari expresii ale acestei ere. Hermenegildo Bustos este unul dintre cei mai apreciati pictori din istoriografia artei mexicane. Alti pictori includ pe Santiago Rebull, Felix Parra, Eugenio Landesio, si elevul sau remarcabil, artistul peisagist Jose Maria Velasco.^[63]

In secolul al XX-lea, artisti precum Diego Rivera, David Alfaro Siqueiros si Jose Clemente Orozco, cunoscuti sub numele de "Marii Trei" ai muralismului mexican, au obtinut recunoastere mondiala. Acestia au fost comisionati de guvernul mexican sa picteze fresce istorice de mari dimensiuni pe peretii cladirilor publice, ceea ce a contribuit la conturarea perceptiilor populare despre Revolutia Mexicana si identitatea culturala mexicana. Portretele larg personale ale lui Frida Kahlo sunt considerate de multi ca fiind cea mai importanta lucrare istorica realizata de o artista feminina.

In secolul al XXI-lea, Ciudad de Mexico a devenit gazda celei mai mari concentratii de muzee de arta din lume. Institutii precum Museo Jumex, cea mai mare colectie de acest fel, fondata de colectionarul Eugenio Lopez Alonso si consolidata de consultantul de arta Esthella Provas, au schimbat perceptia asupra artei contemporane in America Latina. Museo Tamayo Arte Contemporaneous, fondat de Rufino Tamayo, este, de asemenea, considerat o institutie de prim rang si a introdus artisti straini unui public mai larg. Tara este, de asemenea, un epicentru pentru galerii de arta internationale, inclusiv Kurimanzutto si FF Projects, si pentru artisti de frunte, cum ar fi Gabriel Orozco, Bosco Sodi, Stefan Bruggemann si Mario Garcia Torres.^[64]

Structurile mesoamericane au evoluat stilistic de la simplu la complex. In cadrul urbanismului ambiental, orasele mayase se evidentiaza prin incorporarea lor in monumentalitatea cladirilor, cu densitatea junglei si complexe retele de drumuri numite sakbes. Odata cu sosirea spaniolilor, au fost introduse teoriile arhitecturale ale ordinului grec-latin cu influente arabe. Interactiunea dintre spanioli si populatiile indigene a dat nastere unor stiluri artistice precum cel numit tequitqui (din limba nahuatl: muncitor sau constructor). Mai tarziu, barocul si manierismul au prevalat in marile catedrale si cladiri civile, in timp ce in zonele rurale s-au construit haciende sau conace cu tendinte mozarabe.

In secolul al XIX-lea a aparut miscarea neoclasica ca raspuns la obiectivele natiunii republicane, un exemplu fiind Hospicio Cabanas. Art Nouveau si Art Deco au fost stiluri introduse in designul Palacio de Bellas Artes pentru a marca identitatea natiunii mexicane cu simboluri greco-romane si pre-columbiene.^[65]

Aparitia noii arhitecturi mexicane s-a nascut ca o ordine formala a politicilor unui stat nationalist care cauta modernitatea si diferentierea de alte natiuni. Dezvoltarea unei arhitecturi moderne mexicane s-a manifestat, probabil, cel mai complet in constructia din anii '50 a Ciudad Universitaria, Mexico City, campusul principal al Universitatii Nationale Autonome din Mexic. Proiectata de cei mai prestigiosi arhitecti ai epocii, printre care Mario Pani, Eugenio Peschard si Enrique del Moral, cladirile prezinta fresce realizate de artisti precum Diego Rivera, David Alfaro Siqueiros si Jose Chavez Morado. De atunci, a fost recunoscuta ca sit inscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Juan O'Gorman a fost unul dintre primii arhitecti de mediu din Mexic, dezvoltand teoria "organica", incercand sa integreze cladirea in peisaj, folosind aceleasi abordari ca Frank Lloyd Wright. In cautarea unei noi arhitecturi care sa nu semene cu stilurile trecutului, el a realizat o manifestare comuna cu pictura murala si peisajul. Luis Barragan a combinat forma spatiului cu forme ale arhitecturii vernaculare rurale din Mexic si tarile mediteraneene (Spania-Maroc), integrand culoarea care manipuleaza lumina si umbra in diferite tonuri si deschide o privire catre minimalismul international. A castigat Premiul Pritzker din 1980, cea mai inalta distinctie in arhitectura.

Originea actuala a bucatariei mexicane a fost stabilita in timpul perioadei coloniale spaniole, fiind rezultatul amestecului dintre alimentele Spaniei si ingredientele indigene autohtone. Alimentele indigene din Mexic includ porumbul, legumele picante, dovlecii, avocado, cartoful dulce, curcanul, multe tipuri de fasole si alte fructe si condimente. De asemenea, unele tehnici culinare folosite in prezent au fost mostenite de la popoarele pre-columbiene. Odata cu sosirea spaniolilor, au fost introduse carnea de porc, vita si puiul, piperul, zaharul, laptele si toate derivatele sale, graul si orezul, fructele citrice.^[66]

Din aceasta intalnire a doua traditii culinare s-au nascut pozole, sosul mole, barbacoa si tamale in formele lor actuale, ciocolata, o gama larga de paini, taco-uri si repertoriul vast al mancarurilor stradale mexicane.

Bauturi precum atole, champurrado, ciocolata calda cu lapte si aguas frescas s-au nascut; deserturi precum acitron si intreaga gama de dulciuri cristalizate, rompope, cajeta, jericaya si repertoriul larg de delicii create in manastirile de maici din toate partile tarii.

In 2005, Mexicul a prezentat candidatura gastronomiei sale pentru includerea in Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind prima data cand o tara a prezentat traditia sa gastronomica in acest scop. Rezultatul a fost negativ, deoarece comitetul nu a acordat importanta cuvenita porumbului in bucataria mexicana. La 16 noiembrie 2010, gastronomia mexicana a fost recunoscuta ca Patrimoniu Cultural Imaterial de catre UNESCO. In plus, Daniela Soto-Innes a fost numita cea mai buna bucatareasa din lume de catre The World's Best 50 Restaurants in aprilie 2019.^[67]

Literatura mexicana isi are antecedentele in literatura asezarilor indigene din Mesoamerica. Poezia avea o traditie culturala bogata in Mexicul precolumbian, fiind impartita in doua categorii mari: laica si religioasa. Poezia azteca era cantata, recitata sau rostita, adesea insotita de tobe sau harpe. In timp ce Tenochtitlan era capitala politica, Texcoco era centrul cultural; limba texcocana era considerata cea mai melodioasa si rafinata. Cel mai cunoscut poet precolumbian este Nezahualcoyotl.

Exista cronici istorice ale cuceririi Mexicului scrise de participanti si, mai tarziu, de istorici. Adevarata istorie a cuceririi Noii Spanii de Bernal Diaz del Castillo este inca citita pe scara larga astazi.

Literatura baroca a inflorit in secolul al XVII-lea; cei mai notabili scriitori ai acestei perioade au fost Juan Ruiz de Alarcon si Juana Ines de la Cruz. Sor Juana era faimoasa in timpul sau, fiind numita ,,a zecea muza."^[68]

Romanul de la sfarsitul perioadei coloniale al lui Jose Joaquin Fernandez de Lizardi, al carui El Periquillo Sarniento este considerat a fi primul roman latino-american. Liberarul din secolul al XIX-lea de origine nahua, Ignacio Manuel Altamirano, este un scriitor important al epocii, alaturi de Vicente Riva Palacio, nepotul eroului mexican al independentei Vicente Guerrero, care a scris o serie de romane istorice precum si poezie. In era moderna, romanul Revolutiei Mexicane de Mariano Azuela (Los de abajo, tradus in engleza ca The Underdogs) este remarcabil.^[68]

Filmele mexicane din Epoca de Aur a anilor 1940 si 1950 sunt cele mai bune exemple de cinematografie latino-americana, avand o industrie vasta comparabila cu Hollywood-ul acelor ani. Filmele mexicane erau exportate si prezentate in toata America Latina si Europa. Maria Candelaria (1943) de Emilio Fernandez a fost unul dintre primele filme premiate cu Palme d'Or la Festivalul International de Film de la Cannes in 1946, prima editie a evenimentului dupa Al Doilea Razboi Mondial. Renumitul regizor de origine spaniola Luis Bunuel a realizat in Mexic, intre 1947 si 1965, cateva dintre capodoperele sale, precum Los Olvidados (1949) si Viridiana (1961). Actori si actrite faimosi din aceasta perioada ii includ pe Maria Felix, Pedro Infante, Dolores del Rio, Jorge Negrete si comediantul Cantinflas.

Mai recent, filme precum Como agua para chocolate (1992), Y tu mama tambien (2001) si El crimen del padre Amaro (2002) au reusit sa creeze povesti universale despre subiecte contemporane si au fost recunoscute international.

Mexicul are o lunga traditie muzicala, de la era prehispanica pana in prezent. O mare parte din muzica din perioada coloniala a fost compusa in scopuri religioase.

Desi traditiile operei europene si, in special, ale operei italiene au dominat initial conservatoarele de muzica mexicane si au influentat puternic compozitorii de opera locali (atat in stil, cat si in tematica), elemente ale nationalismului mexican au aparut deja in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cu opere precum Guatimotzin de Aniceto Ortega del Villar din 1871, o relatare romanticizata a apararii Mexicului de catre ultimul sau conducator aztec, Cuauhtemoc. Cel mai cunoscut compozitor mexican din secolul al XX-lea este Carlos Chavez (1899-1978), care a compus sase simfonii cu teme indigene si a reinnoit muzica mexicana, fondand Orquesta Sinfonica Nacional.^[69]

Muzica traditionala mexicana include mariachi, banda, norteno, ranchera si corridos. Corridos au fost deosebit de populare in timpul Revolutiei Mexicane (1910-1920), iar in prezent includ si narcocorridos. Adoptarea rock and roll-ului de catre tinerii mexicani in anii 1960 si 1970 a adus Mexicul in miscarea transnationala si contraculturala a epocii. In Mexic, cultura rock nativa s-a contopit cu miscarea contraculturala si politica mai larga de la sfarsitul anilor 1960, culminand cu protestele din 1968 si redirectionandu-se in rebeliunea contraculturala.^[70]

In viata de zi cu zi, majoritatea mexicanilor asculta muzica contemporana, cum ar fi pop, rock si altele, atat in engleza, cat si in spaniola. Dansul popular mexican, impreuna cu muzica sa, este profund regional si traditional. Fondat in 1952, Ballet Folklorico de Mexico interpreteaza muzica si dans din perioada prehispanica pana in timpul Revolutiei Mexicane, in costume regionale, la Palacio de Bellas Artes.^[71]

A avut loc o reforma majora a industriei de telecomunicatii in 2013, cu crearea de noi canale de televiziune. A existat o limitare de lunga durata a numarului de retele, cu firma Televisa avand un monopol virtual. Noile tehnologii au permis intrarea companiilor straine de satelit si cablu. Mexicul a devenit prima tara din America Latina care a facut tranzitia de la transmisii analogice la transmisii complet digitale.^[72]

Telenovelele sunt foarte traditionale in Mexic si sunt traduse in multe limbi si vizionate in intreaga lume. Mexicul a fost un pionier in edutainment, cu producatorul TV Miguel Sabido creand in anii 1970 "telenovele pentru schimbare sociala". Guvernul mexican a folosit cu succes o telenovela pentru a promova planificarea familiala in anii 1970, pentru a reduce rata ridicata a natalitatii din tara.

Statiile de radio guvernamentale bilingve care transmit in limba spaniola si in limbi indigene au fost un instrument pentru educatia indigena (1958-1965), iar din 1979, Institutul National Indigenist a infiintat o retea nationala de statii de radio bilingve.^[73]

Sporturile organizate in Mexic au o origine care dateaza in mare parte din secolul al XIX-lea, cu exceptia coridei, care are o istorie lunga ce se intinde pana in perioada coloniala timpurie. Abia dupa ce turbulentele politice ale republicii timpurii au fost inlocuite de stabilitatea perioadei Porfirio, sportul organizat a devenit o distractie publica, cu jocuri structurate. Baseball-ul a fost introdus din Statele Unite si, de asemenea, prin intermediul Cubei in anii 1880, iar echipele organizate au fost create. Dupa Revolutia Mexicana, guvernul a sponsorizat sporturile pentru a contracara imaginea internationala a turbulentelor politice si violentei.^[74]

Oferta de a gazdui Jocurile Olimpice de vara din 1968 a fost menita sa imbunatateasca statutul Mexicului la nivel international, fiind prima tara latino-americana care gazduieste aceasta competitie.

Guvernul a cheltuit sume mari de bani pe facilitati sportive si alte infrastructuri pentru a face competitia un succes, dar aceste cheltuieli au alimentat nemultumirea publicului fata de lipsa de cheltuieli a guvernului pe programe sociale. Ciudad de Mexico a gazduit Jocurile Olimpice din 1968, devenind astfel primul oras latino-americana care a facut acest lucru. Tara a gazduit de asemenea Cupa Mondiala FIFA de doua ori, in 1970 si 1986. Sportul cel mai popular din Mexic este fotbalul.^[75]

Liga de baseball profesionist mexicana poarta numele de Liga Mexicana de Beisbol. De obicei, liga nu este la fel de puternica ca cea din Statele Unite dar Mexicul totusi a obtinut mai multe titluri internationale in baseball.

Alte activitati sportive includ calaritul taurilor, boxul si Lucha Libre (lupte profesioniste in stil liber). Acest sport a ajuns in Mexic acum 500 de ani odata cu sosirea spaniolilor. In ciuda eforturilor activistilor pentru drepturile animalelor de a o interzice, acest sport ramane popular in tara, iar aproape toate marile orase au arene taurine. Plaza Mexico din Ciudad de Mexico, care poate gazdui 45.000 de oameni, este cea mai mare arena taurina din lume.

Mexicul este o putere internationala in boxul profesionist. Treisprezece medalii olimpice la box au fost castigate de Mexic.^[76]

Pana in anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 31 obiective din aceasta tara. In 2008, sarbatoarea Dia de los Muertos (Ziua Mortilor) a fost inclusa de catre UNESCO in Patrimoniul cultural imaterial al umanitatii.^[77]

• Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mexic&oldid=17082362

Categorii:

• Mexic
• Foste colonii spaniole
• Natiunile G15
• Natiunile G20
• State membre ale Organizatiei Natiunilor Unite

Categorii ascunse:

• Pagini cu citari fara titluri
• Pagini cu citari de simple URL-uri
• Articole cu surse in limba engleza (en)
• Mentenanta CS1: URL impropriu
• Articole cu surse in limba spaniola (es)
• Articole cu surse in limba franceza (fr)
• Pagini ce folosesc legaturi automate catre ISBN
• Articole cu legaturi catre elemente fara eticheta in limba romana
• Pagini cu note pe 2 coloane
• Articole Wikipedia cu identificatori BIBSYS
• Articole Wikipedia cu identificatori BNE
• Articole Wikipedia cu identificatori CINII
• Articole Wikipedia cu identificatori GND
• Articole Wikipedia cu identificatori HDS
• Articole Wikipedia cu identificatori KULTURNAV
• Articole Wikipedia cu identificatori LCCN
• Articole Wikipedia cu identificatori MusicBrainz area
• Articole Wikipedia cu identificatori NARA
• Articole Wikipedia cu identificatori NDL
• Articole Wikipedia cu identificatori NKC
• Articole Wikipedia cu identificatori NLA
• Articole Wikipedia cu identificatori SBN
• Articole Wikipedia cu identificatori SUDOC
• Articole Wikipedia cu identificatori VIAF
• Articole Wikipedia cu identificatori WorldCat-VIAF
• Control de autoritate cu 15 elemente
• Articole Wikipedia cu control de autoritate