Material refractar
- Afrikaans
- l`rby@
- Catala
- Cestina
- Dansk
- Deutsch
- Ellenika
- English
- Esperanto
- Espanol
- Euskara
- frsy
- Francais
- Gaeilge
- Galego
- Hrvatski
- Hayeren
- Bahasa Indonesia
- Italiano
- Ri Ben Yu
- hangugeo
- Kyrgyzcha
- Nederlands
- Norsk bokmal
- Polski
- Portugues
- Russkii
- Srpskohrvatski / srpskokhrvatski
- Simple English
- Svenska
- aithy
- Turkce
- Ukrayins'ka
- Tieng Viet
- Zhong Wen
De la Wikipedia, enciclopedia libera
Materialele refractare sunt materiale care indiferent de compozitie se topesc doar (rezista) la temperaturi mai mari de 1450 degC.
Compozitie
[modificare | modificare sursa]- Unele materiale refractare sunt compuse dintr-un singur element chimic, cum sunt metalele Wolfram, Platina , Cromul, sau nemetale cum este Carbonul sub forma de grafit, etc, altele sub forma de aliaj cum sunt otelurile refractare cu continuturi ridicate de crom si wolfram.
- Cele mai diversificate si utilizate sunt cele formate dintr-un oxid, compusi oxidici si amestecuri de compusi oxidici, cum sunt dioxidul de siliciu, trioxidul de aluminiu, mulitul, oxidul de magneziu, oxidul de calciu, oxidul de crom, dioxidul de zirconiu, toate in stari cristaline stabilizate in structuri bine definite.
- O categorie mai noua este aceea a refractarelor pe baza de compusi anorganici cum sunt nitrurile, carburile etc.
- Ca forma de prezentare unele produse refractare sunt fasonate sub forma de blocuri, caramizi, tuburi, tije, sau diverse forme complexe, in timp ce altele se prezinta sub forma de materiale pulverulente sau/si granulare (refractare monolitice) care amestecate cu apa sau alte lichide se aplica in diverse straturi sau forme, unde se toarna sau se stampeaza (batatoresc), dupa care se intaresc la temperatura normala sau in urma unui tratament termic adecvat.
Derivate
[modificare | modificare sursa]- Din notiunea de materiale refractare sunt derivate cele de materiale superrefractare, care sunt acele materiale refractare care se utilizeaza la temperaturi mai mari de 1600-1700 degC, au rezistente mecanice deosebite (mai mari de 100 MPa) si densitati mai mari de 3 g/cmc si au temperaturi de topire mai mari de 1900-2000 degC (grade celsius), in timp ce semirefractarele, sunt materiale care pot sa fie utilizate doar la temperaturi de la 800 la 1000 degC.
Bibliografie
[modificare | modificare sursa]- Materii prime ceramice, Abramovici, editura IPTV Timisoara 1974;
- Tehnologia materialelor ceramice vol. 1 si 2, Mihai Enache ,Editura IPTV Timisoara,
- Chimia Starii Solide Becherescu, Cristea, Menesii, Winter, vol, 1 si 2 Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1987;
- Chimie Metalurgica Elena Vermesan si colab. edit. didactica si pedagogica-Bucuresti 1981;
- Chimia Metalelor, Maria Brezeanu si colab. , Editura Academiei,1990,
- Chimie Generala, C.D.Nenitescu, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti;
- Mase si Betoana Refractare, Deica, Bucuresti;
- Die Feuerfesten Tone und Rohstoffe, Carl Bischof, Jacob und Weber, Verlag von Johann Ambrosius Barth-Leipzig 1923;.
Wikimedia Commons contine materiale multimedia legate de materiale refractare