Experiment mental

De la Wikipedia, enciclopedia libera

Experimentul mental (in engleza thought experiment) este un exercitiu de imaginatie, in cadrul caruia se construiesc scenarii ipotetice.

Inainte de a fi realizat fizic, orice experiment uman este intai pur mental. In spatiul mintii sale omul isi reprezinta structura si dinamica realitatii, tot acolo isi defineste un anume experiment, ii determina conditiile minimale de realizare si eventualele consecinte. Intai mental construim conceptele care definesc componentele si interactiunile unui anume experiment, realizam proiectele aparaturii cu care vrem sa experimentam, izolam fragmentul de cauzalitate cunoscuta sau ipotetica, in interiorul caruia vrem sa experimentam si sa analizam rezultatele.

Scopurile experimentelor mentale

[modificare | modificare sursa]

Experimentele mentale sunt utilizate intr-o gama foarte larga de domenii de investigatie teoretice, cum ar fi fizica, biologia, filosofia, etc.

In functie de interese, experimentul mental poate sa serveasca unor scopuri diferite. Printre care cele mai semnificative scopuri ale unui experiment mental trebuie mentionate^[1]:

respingerea unei teorii
sustinerea unei teorii
justificarea unei distinctii conceptuale

Adesea acelasi experiment mental este utilizat in mai multe scopuri in acelasi timp, sau este vazut (prin adaugarea unor presupuneri ulterioare) ca avand implicatii diferite.

De exemplu, in cazul experimentului mental (din filosofia mintii) privind zombii, se concepe o lume identica fizic cu lumea noastra, cu exceptia faptului ca (in aceasta lume) toti oamenii sunt zombi (nu au qualia), lipsindu-le astfel constiinta.

Acest experiment mental este folosit pentru a incerca sa se sustina teza conform careia constiinta este ceva distinct de fizicul organismului (incercand implicit sa justifice si o distinctie conceptuala). De asemenea, experimentul are o functie critica, incercand sa se respinga teza conform careia constiinta ar fi reductibila la ceva fizic. Este demn de remarcat faptul ca functia critica a experimentului este diferita (mai tare sau mai slaba), in functie de supozitiile aditionale cu care am dori sa il insotim.

Experimentul mental utilizat in respingerea unei teorii

[modificare | modificare sursa]

Un asemenea experiment mental se bazeaza pe crearea unui scenariu ipotetic, conform unei anumite teorii, urmat de incercarea de a deduce din acesta anumite consecinte absurde (sau problematice).

Printre cele mai faimoase exemple de un asemenea tip de experiement mental este cel propus de Galileo Galilei pentru a respinge conceptia conform careia (conform unor scrieri ale lui Aristotel) gigantii ar exista. Galilei arata ca odata cu cresterea inaltimii, volumul creste in raport cubic (de exemplu, daca avem un cub cu latura de 1 m, prin dublarea laturii sale am obtine un cub cu un volum de 8 ori mai mare decat cel initial). Astfel, Galilei arata ca orice gigant cu proportii umane s-ar prabusi sub propria greutate (un gigant de 2 ori mai inalt decat un om obisnuit ar avea nevoie de picioare de cel putin de 8 ori mai groase decat cele umane pentru a nu se prabusi).

Experimentul mental utilizat in sustinerea unei teorii

[modificare | modificare sursa]

Acest experiment mental are drept scop sustinerea plauzibilitatii unei teorii. Intr-un asemenea experiment se porneste de la o situatie posibila (sau chiar reala) si, aplicandu-se teoria vizata (sau unele consecinte ale acesteia), se arata care ar fi consecintele.

Adesea acest tip de experiment este folosit intr-o etapa timpurie a cercetarii veridicitatii unei anume teorii, fiind de obicei urmat de un experiment real. Majoritatea experimentelor de acest tip sunt utilizate in studiul stiintelor naturii.

Experimentul mental utilizat in justificarea unei distinctii conceptuale

[modificare | modificare sursa]

Aceste experimente mentale sunt folosite pentru a justifica extinderea vocabularului conceptual al unui domeniu teoretic oarecare. Justificarea este impusa prin intermediul propunerii unei situatii posibile in care distinctia conceptuala (ce se doreste a fi introdusa) se dovedeste utila.

Prin operarea unei asemenea distinctii conceptuale, se intampla adesea sa problematizam o implicatie care inainte era considerata drept ceva cert.

Cele mai multe experimente mentale de acest tip apartin filosofiei. Un exemplu foarte cunoscut de experiment mental din etica este cel al violonistului, care ne arata ca trebuie sa facem o distinctie intre "dreptul la viata" si "dreptul la ceea ce este necesar pentru a sustine viata", cat si faptul ca detinerea primului drept nu implica in mod necesar detinerea celui de-al doilea.

Relevanta experimentelor mentale

[modificare | modificare sursa]

Experimentele mentale in stiintele naturii

[modificare | modificare sursa]

In general se accepta faptul ca experimentul mental folosit in stiintele naturii (ex: fizica, biologie, chimie, etc.) este cel mai putin controversat tip de experiment mental.

Pentru majoritatea oamenilor de stiinta, daca este valid, experimentul mental joaca rolul unui experiment fizic mai putin costisitor (cu privire la resurse, precum timpul utilizat pentru realizarea sa).

Pe de alta parte se considera (cel putin principial) ca orice experiment mental de acest tip poate fi realizat fizic macar la un moment ulterior, si astfel nu s-ar putea vorbi (in domeniul stiintelor naturii) de experimente mentale principial indecidabile.

Experimentele mentale in filosofie

[modificare | modificare sursa]

In filosofie experimentele mentale sunt acceptate aproape in unanimitate de filosofii de orientare analitica drept o unealta de analiza conceptuala foarte utila.

Cu toate acestea exista unele controverse asupra relevantei experimentelor mentale in domenii indepartate de experienta cotidiana, fiind vizate in primul rand experimentele mentale din etica, estetica sau cele privind identitatea personala.

Se considera ca aceste controverse au la baza 2 motive principale^[2]: